Condiții de top, obiectiv mediocru. Rapidul încotro?

Miercuri, 11 noiembrie 2026, Ștefăneștii de Jos. Se inaugurează baza nouă și toată lumea vorbește despre obiectivul Rapidului.

În recepție e o vitrină nouă-nouță. În centrul ei, Supercupa din 2002. Dan Șucu așază lângă ea placheta adusă de LPF și zice: „Avem vitrina, acum trebuie s-o și umplem!”

Patru zile mai devreme, la Ovidiu, antrenorul ne cerea să ne întoarcem la obiectivul din vară: play-off-ul.

Îți spun de la început ce cred. Baza e de top. Obiectivul e mediocru. Iar între ele, nimeni nu ne-a spus încotro mergem.

Ține minte vitrina asta. Ne întoarcem la ea.

Condiții de top la baza Rapidului de la Ștefăneștii de Jos

Să vedem întâi ce s-a construit. Pentru că merită spus.

Investiția e de circa 6 milioane de euro. E a treia bază construită sau refăcută de Dan Șucu, după Coresi și Constructorul.

Gazonul de pe terenul 1 are degivrare. Cum ar zice Dan Șucu: „Am adus un megawatt de energie electrică aici cât pentru o fabrică.” Rădăcinile ierbii sunt încălzite la 12 grade, iarna. Și, în primele zile de încălzire, doar curentul pentru o zi costă 2.000 de euro.

Bucătarul a stat două săptămâni la Genoa și a venit cu meniurile de acolo. Merge cu echipa și în deplasări. Pentru recuperare, ai saună umedă, saună uscată, piscină, jacuzzi și o sală de 500 de metri pătrați.

Și mesajul patronului, spus pe față: „Fiecare lucru de aici este făcut ca și pentru copiii mei. Nu există un lucru făcut superficial. Nu există echipă în România mai respectată decât echipa Rapidului. Normal că, la un asemenea respect, te aștepți și la niște rezultate pe măsură.”

Iar Victor Angelescu a pus punctul pe i: „În momentul de față, nu este o echipă care să aibă o infrastructură mai bună decât a noastră.”

Mai pe larg, declarațiile de la inaugurare le găsești pe 1923.ro: Dan Șucu, la inaugurarea bazei de la Ștefăneștii de Jos.

Condiții de top. Bifat. Cu asta basta.

Obiectivul Rapidului, după Pancu: play-off-ul

Acum, cealaltă jumătate a titlului. Sâmbătă, 7 noiembrie, Farul – Rapid 1-1, ultimul meci al turului. Gol Bubanja, egalare Tănasă. Și, după meci, Daniel Pancu a vorbit despre obiectiv.

Cum ar zice Daniel Pancu: „Am venit cu obiectivul contractual să jucăm în play-off. Între timp, văd că lumea vorbește de campioană, de Rapid în primele trei. Poate ar trebui să ne întoarcem la obiectivele stabilite în vară.”

Și a continuat: „Ce timp la Rapid, dacă lumea vorbește de campioană după trei luni? Nu ai cum să emiți pretenții să vorbim de campioni.”

Și concluzia lui: „E clar că avem o problemă, și o problemă mare de tot.”

Pe scurt: să nu mai vorbim de titlu. Să nu mai vorbim de primele trei. Hai să vorbim de play-off.

Despre mentalitatea pe care a pus-o Pancu pe masă la Ovidiu am scris deja: Rapid arată la fel ca în anii trecuți. Aici vorbim despre altceva. Despre țintă.

Clasamentul după tur: Rapid e pe locul 3, nu pe 6

Hai să punem cifrele pe masă. Înainte de orice adjectiv.

După 15 etape, Universitatea Craiova și Dinamo au câte 33 de puncte. Rapid are 31. Locul 3. La două puncte de primul loc.

Primele șase merg în play-off. Locul 7, Corvinul, are 22 de puncte. Adică 9 puncte sub Rapid, cu încă 15 etape de jucat în sezonul regulat.

Știi ce înseamnă asta? Că play-off-ul nu e un obiectiv. E, cel mult, o minimă obligație. Nimeni nu-și pune ca obiectiv să urce în tramvai când e deja în tramvai.

Și ca o mică paranteză: ultimul titlu al Rapidului e din 2003. În vitrina de la bază, la vedere, Supercupa din 2002. De la ultimul titlu au trecut 23 de ani. Tare, nu?! Adică NU. Deloc tare.

Pancu, în trei timpi: zâmbet, frână, trofee

Acum vine partea ciudată. Și o spun cu tot respectul pentru Pancu, care e rapidist până în măduva oaselor.

Timpul 1. 30 septembrie, GSP Live. Pancu, despre obiectivul din contract: „Ei știu reacția mea din momentul când mi-au impus acest target, am zâmbit. Mă gândeam, încă dinainte de a semna, la primele 3 locuri, la cupele europene din primul an.” Și, râzând: „Îți dai seama cât de căzuți erau dacă mi-au propus doar play-off-ul?!”

Timpul 2. 7 noiembrie, Ovidiu. Același om cere să ne întoarcem exact la targetul care îl făcuse să zâmbească.

Timpul 3. 11 noiembrie, Ștefăneștii de Jos. Lângă vitrină, Pancu spune: „Rapid devine un club complet, un club la care nivelul de performanță și așteptările tuturor ar trebui să fie la maxim, să ne gândim din nou foarte serios la a câștiga trofee, de ce nu începând cu acest sezon.”

Zâmbet. Frână. Trofee. În șase săptămâni.

Mai poate fi cineva sigur încotro merge Rapidul? Nu.

Ce a spus Pancu la inaugurare găsești aici: Daniel Pancu, la inaugurarea bazei: „Să ne gândim la trofee încă din acest sezon”.

„Pancu doar protejează echipa.” Știu ce zici. Dar, nu!

Știu ce zici: „Frate, e psihologie. Pancu ia presiunea de pe jucători. Le zice «play-off», ca să joace liberi.”

Ai dreptate pe jumătate. E un argument serios. Un antrenor care vede că echipa „se sperie” la meciurile mari are tot dreptul să tragă frâna. Și el însuși a spus-o: „Jucătorii sunt ultimii vinovați.”

Dar uite unde nu se leagă:

1. Presiunea nu dispare dacă scazi ținta. Se mută doar în tribună.
2. Jucătorii au auzit „play-off” sâmbătă și „trofee” miercuri. Care dintre ele îi liniștește?
3. O bază făcută „ca pentru copiii mei” nu se face pentru locul 6. Patronul o spune clar: rezultate pe măsură.

Iar dacă tot e vorba de sinceritate, Angelescu a spus-o cel mai cinstit: „Nu avem prima șansă la titlu, Craiova o are.” Corect. Doar că, în aceeași zi, tot el a zis: „Dl. Șucu a investit enorm, scopul e să luăm un trofeu. Cred că anul ăsta, cu Pancu, îl vom îndeplini.”

Rapidul încotro? Trei voci, trei obiective

Pune-le una lângă alta.

Patronul: vitrina trebuie umplută. Președintele: scopul e un trofeu, anul ăsta. Antrenorul, după Farul: play-off-ul din contract. Antrenorul, la inaugurare: trofee, de ce nu din acest sezon.

Trei oameni. Patru mesaje. Un singur club.

Vezi tu, aici e problema. Nu baza. Nu Pancu. Nu clasamentul, care e bun. Problema e că Rapidul n-are un singur obiectiv, spus o singură dată, de toată lumea.

Și așa ajungem la o lege simplă. Prima lege a vitrinei goale: CU CÂT E MAI SCUMPĂ BAZA, CU ATÂT E MAI SCUMP SĂ N-AI O ȚINTĂ.

Șapte lucruri pe care le cerem pentru retur

1. SPUNEȚI O SINGURĂ ȚINTĂ. Una. Aceeași la conferință, la inaugurare și în vestiar.
2. PUNEȚI-O PE MĂSURA BAZEI. Un megawatt cât pentru o fabrică nu se trage pentru locul 6.
3. PUNEȚI-O PE MĂSURA CLASAMENTULUI. Locul 3, la două puncte de primul. Asta e realitatea, nu visul.
4. NU SCHIMBAȚI OBIECTIVUL DUPĂ UN EGAL. Nici după trei victorii la rând.
5. LUAȚI PRESIUNEA, NU AMBIȚIA. Jucătorii pot fi protejați fără să fie micșorați.
6. VORBIȚI ÎNTRE VOI ÎNAINTE SĂ VORBIȚI CU NOI. Patron, președinte, antrenor. În ordinea asta, cu ușa închisă.
7. UMPLEȚI VITRINA. Cupa României, Supercupa, titlul. Pe rând. Dar cu un raft pregătit.

Iar ca să rămână ceva de pus în ramă, un LESISM: „Poți să încălzești gazonul cât vrei. Dacă jocul e rece, tot îngheață sezonul.”

Vitrina de la Ștefăneștii de Jos

Și acum, înapoi la vitrină.

Sticlă nouă. Lumină bună. Supercupa din 2002 în mijloc și multe rafturi libere. E cea mai frumoasă vitrină pe care a avut-o Rapidul. Și cea mai goală.

Știi ce o umple? Nu un megawatt. Nu o saună. Nu un bucătar școlit la Genoa. O umple un obiectiv pe care îl crede toată lumea, de la patron la magazioner.

Condiții de top avem. Ne mai trebuie doar curajul să le spunem pe nume. O BAZĂ DE TOP CERE O ȚINTĂ DE TOP.

Restul îl punem noi, din tribună. Ca de fiecare dată.

Hai, Rapid!

Surse: ProSport, 11 noiembrie 2026 (Dan Șucu, Daniel Pancu, Victor Angelescu la inaugurare); Fanatik, 11 noiembrie 2026 (placheta LPF și vitrina); Fanatik, 11 noiembrie 2026 (Victor Angelescu); GSP, 11 noiembrie 2026 (vitrina cu Supercupa din 2002); Fanatik, 7 noiembrie 2026 (Daniel Pancu după Farul – Rapid 1-1); GSP, 30 septembrie 2026 (Daniel Pancu la GSP Live); Observator News, 10 noiembrie 2026 (clasamentul după 15 etape).

Dragoș Leasă