De ce a luat-o la vale fotbalul românesc? Răspunsul pe care nu vrem să-l auzim

Acum, după ce s-au consumat cele patru meciuri ale naționalei, putem, în sfârșit, să lăsăm emoțiile deoparte și să privim puțin mai atent la ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc.

Am avut dezvăluiri, discursuri, conferințe de presă, replici, acuzații și un adevărat uragan de opinii. La televizor, pe internet, pe rețelele sociale, peste tot s-a vorbit despre fotbalul nostru.

Presa a avut de lucru.

Iar verdictul a fost, în mare parte, același:

Sistemul este de vină.

Și da. Sunt de acord.

Problema nu este un singur om. Este un sistem întreg

Fotbalul românesc nu a ajuns aici din cauza unui singur selecționer, a unui singur președinte, a unui singur arbitru sau a unui singur patron.

Ar fi prea simplu.

Problema este mult mai veche și mult mai adâncă.

Este un sistem în care compromisurile s-au adunat peste compromisuri până când au devenit normalitate.

Iar atunci când anormalul devine normal, nimeni nu mai pare responsabil pentru ceea ce se întâmplă.

Am ajuns să discutăm despre performanță fără să discutăm suficient despre fundația pe care ar trebui construită performanța.

Despre națională fără să vorbim suficient despre copiii care vin din urmă.

Despre jucători fără să vorbim despre oamenii care îi formează.

Despre arbitraj fără să vorbim despre cultura care se dezvoltă în jurul lui.

Și despre rezultate fără să ne întrebăm de ce, în mod repetat, rezultatele lipsesc.

Corupția trebuie scoasă din fotbal de la rădăcină

Dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să avem curajul să începem de jos.

De la copii și juniori.

Acolo se formează nu doar fotbaliștii, ci și mentalitatea fotbalului de mâine.

Un copil trebuie să joace pentru că este bun. Nu pentru că are părintele potrivit, impresarul potrivit, relația potrivită sau plicul potrivit.

Iar dacă există corupție, trafic de influență sau orice altă formă de aranjament, acestea trebuie anchetate și eliminate fără compromisuri.

Același lucru este valabil și pentru arbitraj.

Nu poți construi un fotbal sănătos dacă oamenii care ar trebui să garanteze corectitudinea competiției sunt permanent înconjurați de suspiciuni.

Pariurile și conflictul de interese nu au ce căuta în fotbal

Mai există un subiect despre care trebuie să vorbim fără ocolișuri: pariorii.

Dacă un om implicat direct în fotbal pariază pe competiția în care lucrează, problema nu este doar dacă a influențat sau nu un meci.

Problema este însăși existența conflictului de interese.

Fotbalul are nevoie de reguli simple și clare.

Anchetați cu adevărat situațiile suspecte. Iar atunci când există dovezi, eliminați din fotbal oamenii care au încălcat regulile.

Nu trebuie să protejăm imaginea unui sistem.

Trebuie să protejăm fotbalul.

FRF și LPF au nevoie de specialiști, nu de oameni care vânează „ciolanul”

Poate că aici este una dintre cele mai dificile schimbări.

Instituțiile fotbalului românesc trebuie să fie conduse de oameni care înțeleg fotbalul și managementul sportiv.

Specialiști autentici, nu oameni care își construiesc cariere în jurul funcțiilor.

FRF și LPF nu ar trebui să fie terenuri pentru interese personale, influențe și jocuri de culise.

Ar trebui să fie locurile în care se construiește strategia fotbalului românesc.

Pe termen lung.

Nu de la o conferință de presă la alta.

Și poate ar trebui să renunțăm la ideea că fotbalul poate fi făcut cu regulamentul

Aici intră și regula U21.

Ideea de a oferi tinerilor o șansă este una bună. Dar fotbalul nu trebuie să transforme meritul într-o obligație birocratică.

Un fotbalist trebuie să joace pentru că merită să joace.

Dacă este suficient de bun la 18 ani, să joace.

Dacă este suficient de bun la 19 ani, să joace.

Dacă nu este suficient de bun, să muncească până devine.

Asta înseamnă competiție.

Nu trebuie să inventăm un loc pe teren pentru un fotbalist doar pentru că regulamentul spune că trebuie să existe unul.

Și, poate cel mai important, să ne lăsăm orgoliile acasă

Fotbalul românesc are nevoie de o singură echipă care să conteze cu adevărat:

fotbalul românesc.

Nu FRF împotriva LPF.

Nu cluburile împotriva federației.

Nu arbitrii împotriva cluburilor.

Nu selecționerul împotriva patronilor.

Nu generația veche împotriva generației noi.

Și nici invers.

Pentru că, până la urmă, toți pierdem din aceeași cauză.

De ce a luat-o la vale fotbalul românesc?

Pentru că am acceptat prea multe lucruri mici până când ele au devenit probleme mari.

Pentru că ne-am obișnuit cu explicațiile.

Pentru că fiecare găsește vinovatul în curtea celuilalt.

Pentru că prea des ne interesează cine câștigă disputa și prea rar ne interesează cine câștigă fotbalul.

Și poate pentru că ne-am obișnuit să reparăm acoperișul după fiecare ploaie, în loc să construim o casă care să nu mai curgă.

Eliminați corupția.

Scoateți pariorii din fotbal.

Eliminați incompetența.

Aduceți specialiști adevărați în FRF și LPF.

Lăsați meritul sportiv să decidă.

Și puneți orgoliile deoparte.

Atât.

Restul este zgomot.

Iar fotbalul românesc nu mai are nevoie de zgomot.

Are nevoie de o reconstrucție.

Leasă Mihai – 1923.ro