Există procese care se nasc din tragedii, procese care apără drepturi și procese care încearcă să repare nedreptăți. Și există procese care, privite din afara sălii de judecată, par mai degrabă desprinse dintr-un spectacol de televiziune decât din lumea fotbalului.
Robert Niță l-a dat în judecată pe Florin Prunea, după o serie de atacuri publice în care fostul portar l-a numit, printre altele, „brelocul” lui Dan Șucu și „cățel”. Potrivit versiunii prezentate de Niță, conflictul ar fi culminat cu un episod petrecut în apropierea unui restaurant în care se afla alături de Dan Șucu.
Prunea neagă însă categoric că s-ar fi întâlnit vreodată cu Niță și Șucu și susține că între el și patronul Rapidului nici măcar nu există o relație apropiată.
Iar de aici apare poate cea mai spectaculoasă parte a întregii povești: Dan Șucu ar putea ajunge martor.
„Lăsați-mă cu brelocul ăsta!”
Reacția lui Florin Prunea după aflarea procesului a fost în stilul care a alimentat, de altfel, întregul conflict.
Fostul internațional a negat că s-ar fi întâlnit cu Robert Niță și Dan Șucu și a pus sub semnul întrebării chiar existența episodului invocat de adversarul său.
„Lăsați-mă cu brelocul ăsta!”, a fost una dintre replicile lui Prunea, care l-a ironizat din nou pe Niță și l-a numit „plângăcilă”.
Mai mult, Prunea a spus că este curios ce va declara Dan Șucu, pe care îl consideră posibil martor important în acest litigiu.
„Sunt curios ce o să declare domnul Șucu, că va fi primul martor. Cu Niță n-am ce să vorbesc”, a spus Prunea pentru prosport.ro.
Și aici apare absurdul întregii situații.
Un om care conduce Rapidul, un club care ar trebui să vorbească despre fotbal, titluri, transferuri și proiecte, ar putea ajunge să explice în fața instanței dacă s-a întâlnit sau nu cu doi oameni și ce s-a spus sau nu s-a spus în jurul unui restaurant.
Robert Niță are însă o problemă mai mare decât Prunea
Dincolo de procesul cu Florin Prunea, există un lucru pe care nicio instanță nu îl poate judeca.
Imaginea publică.
Robert Niță are deja un istoric de declarații și controverse care au contribuit, în timp, la felul în care este perceput. Iar faptul că într-un alt litigiu, cel cu Andreea Bododel, instanța a menținut o decizie prin care acesta a fost obligat la plata unor despăgubiri morale pentru afirmațiile sale este un fapt separat, care nu dovedește automat nimic în procesul cu Prunea.
Dar arată ceva important: cuvintele au consecințe.
Și aici este marea ironie a întregii povești.
Poți să mergi în instanță atunci când consideri că cineva ți-a încălcat drepturile. Este perfect legitim. Poți cere unui judecător să stabilească dacă anumite afirmații au depășit limita legală.
Dar nu poți cere instanței să decidă ce are voie să creadă lumea despre tine.
Imaginea nu se construiește într-o zi
Robert Niță nu a devenit peste noapte personajul pe care îl descriu astăzi adversarii săi.
Imaginea publică se construiește în ani. Din gesturi, apariții, declarații, relații și felul în care alegi să te prezinți.
Iar în cazul lui Niță, această imagine a început să fie asociată cu apropierea foarte vizibilă de Dan Șucu. O apropiere pe care adversarii săi au transformat-o în „breloc”, „cățel” sau alte etichete.
Inclusiv povestea, devenită celebră în lumea Rapidului, despre perioada în care mergea cu șampanie la George Copos face parte din această construcție publică a personajului. Nu este nevoie ca cineva să inventeze astăzi o imagine pentru el. Personajul public s-a construit singur, pas cu pas, de-a lungul anilor.
Iar atunci când intri în spațiul public și alegi să fii foarte vizibil, trebuie să accepți și reversul medaliei: oamenii vor comenta ceea ce văd.
Un proces poate stabili vinovății. Nu poate rescrie memoria oamenilor
Asta este, de fapt, concluzia întregii povești.
Dacă Florin Prunea a depășit sau nu limitele legale, instanța va decide. Dacă Robert Niță are sau nu dreptate în ceea ce reclamă, tot instanța va decide.
Dar indiferent de verdict, niciun judecător nu poate da o hotărâre prin care să oblige publicul să uite ce a văzut în ultimii ani.
Nu poți opri lumea să vorbească despre o imagine pe care ți-ai construit-o singur, pas cu pas.
Poți câștiga un proces. Poți pierde un proces. Poți primi despăgubiri sau poți fi obligat să le plătești.
Dar nu poți câștiga în instanță împotriva propriei tale istorii publice.
Iar dacă Dan Șucu va ajunge într-adevăr martor, atunci poate că acesta este cel mai absurd punct în care putea ajunge povestea.
Rapidul are nevoie de oameni care să vorbească despre fotbal. Despre titlu. Despre Giulești. Despre viitor. Nu despre cine este „brelocul” cui și cine a spus ce la un restaurant.
Restul va fi decis de judecători.
Dar imaginea publică nu se judecă în sala de tribunal. Se construiește afară. Zi de zi. Ani la rând.
Ba nu iti mai scrie articolele cu chatgpt