Alex Dobre is on fire!

O duminică perfectă, așa cum nici nu visam!

S-au aliniat planetele! Au răsunat la unison 10.000 de suflete vișinii, într-o caldă seară de august!

Am spus-o de multe ori în ultimul timp: echipa va arăta altfel dacă va fi unită, dacă va pune umărul la treabă și se va avânta cu mult curaj spre poarta adversă!

Scurta analiza a meciului

Un meci greu, între două echipe însetate după puncte. Două echipe feroviare, cu echipamente asemănătoare, dar cu ambiții diferite.

Deși CFR Cluj nu traversează o perioadă prea fericită din pricina datoriilor, jucătorii joacă de parcă ar fi plătiți regește, cu toții. Este echipa care a arătat mereu o unitate și o forță de nestăvilit, indiferent de adversar.

Nici Rapidul nu a arătat deloc rău în acest start de campionat. Posibil ca efectul Pancu să se fi imprimat deja la club.

Pancu este o legendă, un suporter declarat al Rapidului și omul care a fost acolo mai mult la nevoie, decât la bine. Este persoana care știe cel mai bine că fără sacrificii nu există performanță, iar mentalitatea este cea care trebuie să facă diferența.

Declarația lui de aseară, prin care sublinia faptul că echipa, dar și clubul, nu au încă mentalitatea de învingător, nu ar trebui să ne mire. Este perfect adevărat. Mă întreb uneori dacă nu cumva ne sperie succesul. Ne ia mințile?

Cu o primă repriză perfectă, avându-i ca protagoniști pe Dobre și Moruțan, repriza a doua a fost una de… teamă, de retragere. Asta li s-a „implantat” sezonul trecut, în era Gâlcă.

Tendința de a băga „autobaza” în poartă, retragerea și apărarea în propriul careu nu puteau aduce nimic bun. Iar golul oaspeților nu a întârziat să apară.

Puțin despre arbitraj

M-am ferit să critic arbitrajul.

Nu îmi stă în fire.

Am fost omul corect, de fiecare dată, care a pus totul pe seama Legilor Jocului și a arbitrajului în spiritul acestora.

Acum însă mă întreb… oare unii chiar nu văd sau se fac că nu o fac?

VAR-ul – pentru unii mumă, pentru alții ciumă

Credeam că sistemul VAR a fost inventat pentru corectitudine, nu pentru a înclina balanța în dreptul echipei care se dorește să câștige meciul.

În etapa trecută s-a aplicat un „regulament la sânge” împotriva Rapidului. Și mă întreb: care mai este spiritul Legilor Jocului?

Întorcându-ne la fazele de aseară, pot spune un singur lucru: cel care a ajuns primul la minge a fost Aioani, conform reluărilor. Atacantul oaspeților a venit ca din tun, în viteză, cu scopul de a lovi primul mingea, iar contactul era inevitabil, din moment ce portarul nostru degajase deja balonul.

Privind faza din acest unghi, decizia corectă era lovitură liberă pentru Rapid, nu invers.

La faza din careul advers, unde protagonist a fost Vulturar, lucrurile sunt cât se poate de limpezi: decizia corectă era penalty. A existat contact, iar jucătorul aflat în atac este împiedicat, la propriu, să joace mingea.

Ce ne tot ascundem după deget? Că parcă n-a fost intensitate sau ce alte scuze au mai găsit comentatorii? Oare ce voiau? Să-i rupă piciorul ca să se acorde fault?

Ce este foarte curios, chiar al naibii de curios, este că atunci când sunt faze în favoarea Rapidului, reluările lipsesc cu desăvârșire, comparativ cu momentele în care Rapidul „greșește”.

Presiunea se creează începând cu discuțiile din studiouri și terminând cu comentariile acide ale unor oameni din fotbal, chemați și sunați doar pentru a face rating.

Alexandru Dobre, omul meciului

„This boy is on fire!”, am putea adapta, fredonând celebrul cântec al Aliciei Keys.

Am spus-o și o repet: dacă este lăsat să joace și este pus într-o poziție care îl avantajează, băiatul acesta este aur curat.

Muncitor, determinat, mereu cu vorbele la el, cu spirit de echipă și de învingător – ingredientele perfecte puse într-un corp atletic care, oricând, poate face diferența.

Mă bucur că Pancu a făcut pe dracu-n patru și a împăcat și capra, și varza. Era o mare dilemă cum să-i așeze în teren, în același timp, și pe Dobre, și pe Moruțan.

Deși banda stângă nu a fost, într-o primă fază, cea mai fericită poziție pentru Alex Dobre, aseară a părut că acea zonă i se potrivește mănușă.

Am auzit aseară tot felul de comentarii despre interviul acordat după meci: că s-a mai temperat, că i-a prins bine ce a pățit, că Pancu l-a pus la punct…

Eu spun același lucru pe care l-am spus și până acum: Alexandru Dobre este un fotbalist inteligent, care gândește și vorbește coerent, lucru din ce în ce mai rar întâlnit în fotbalul nostru.

A trecut printr-o perioadă dificilă, însă, dincolo de toate, a rămas același fotbalist iubit de fani și invidiat de adversari. Un jucător care nu și-a pierdut nici personalitatea, nici încrederea în propriile calități.

Mi-a plăcut și jocul lui Kodor. Bătăios, stă bine pe picioare, insistent, a intrat bine în joc.

Iar Bubanja chiar este ceea ce îi trebuie Rapidului. Puternic, bătăios, apare bine în faza de costructie a atacului. Nu are încă precizia de care am avea nevoie pentru a aduce un plus si a marca, dar timpul este înainte.

In loc de incheiere, va las cu versurile mele

Ieri am scris câteva versuri, din inimă, pentru Rapid.

„Și am mereu Rapidu-n suflet

Oriunde-n lume m-aș afla…

Și nu-mi ajunge infinitul

De el să mă pot sătura!

Căci am în inimă și-n minte

Aceste sfinte, dragi, culori,

Și te rog, ia la mine-aminte,

Cu ele-n gând trăiești sau mori!

Imnul ce pururea răsună

Și grabnic pe toți ne adună

Pe-al nostru templu sfânt, Giulești,

Îl știi de mic, pân’ ai să crești!

Și îl transmiți tot mai departe,

Copiilor și la nepoți,

Căci nimic nu dă la o parte

Ceea ce-n inimă tu porți!

Rapid e tot ce eu iubesc,

Tot ce respir și ce gândesc,

Căci rapidist tu nu te faci,

Așa te naști, nu te prefaci!

Și nu uita, tu, Sfânt Rapid,

Că eu te iubesc… infinit!”