În ultimii ani, începutul campionatului îi găsea pe fanii Rapidului cu mult entuziasm. Era perioada în care speranțele erau mari, mesajele de susținere curgeau pe rețelele sociale, iar fiecare transfer era privit ca un semn că urmează ceva important.
De fiecare dată, însă, finalul sezonului a arătat altfel decât și-au imaginat suporterii. Bucuria de la început s-a transformat în dezamăgire, iar așteptările mari au lăsat loc frustrărilor acumulate.
Poate că sezonul acesta lucrurile vor sta invers.
Poate că Rapid începe cu mai puține promisiuni, cu mai puțin zgomot și cu mai puțină presiune din partea propriilor suporteri, dar poate termina cu bucuria pe care toată lumea o așteaptă de atât timp.
Abonamente Rapid 2026. Peste 2000 de suporteri aleg să fie alături de echipă
Este clar că entuziasmul din anii trecuți nu mai este același.
Nu mai vedem valul de postări în care rapidiștii își arătau cu mândrie abonamentele cumpărate. Nu mai există aceeași explozie de optimism, iar după ultimele sezoane este ușor de înțeles de ce.
Din calculele noastre, până acum s-au vândut puțin peste 2000 de abonamente pentru noul sezon.
Pentru unii poate părea puțin. Dar dacă privim lucrurile corect, nu este deloc puțin.
Sunt peste 2000 de oameni care aleg să fie lângă Rapid meci de meci, indiferent de rezultate, indiferent de momentele dificile și indiferent de dezamăgirile din trecut.
Acești oameni nu vin pentru promisiuni. Vin pentru Rapid.
Sigur, visul oricărui suporter este ca într-o zi toate meciurile de pe Giulești să fie sold-out doar din abonamente. Să nu mai existe bilete disponibile, iar stadionul să fie plin de la primul până la ultimul meci.
Poate că acea zi va veni.
Dar până atunci, cei 2000 și ceva de abonați reprezintă o bază importantă. Sunt oamenii care țin legătura dintre club și suporteri vie.
Rapid nu a reușit să reaprindă entuziasmul înaintea noului sezon
Motivele de optimism nu sunt foarte multe în acest moment.
Ziua Rapidului a trecut fără energia pe care mulți o așteptau. Transferurile făcute în această perioadă nu au reușit să elimine sentimentul că există riscul ca povestea ultimilor ani să se repete.
Cuvintele sunt aceleași. Se vorbește despre obiective, despre un Rapid puternic, despre dorința de performanță.
Diferența este că acum sunt spuse cu mai puțină încredere.
Suporterii au auzit multe promisiuni în ultimii ani. Au fost perioade în care echipa părea pregătită să facă pasul următor, dar realitatea din teren a fost alta.
De aceea, este normal ca o parte dintre fani să privească totul cu mai multă prudență.
Nu este lipsă de iubire pentru Rapid. Este doar efectul anilor în care speranțele au fost urmate de dezamăgiri.
Daniel Pancu, ultima mare speranță a Rapidului
În acest moment, singura adevărată oază de speranță este Daniel Pancu.
Antrenorul giuleștenilor are o misiune extrem de importantă. Are șansa de a demonstra că problema Rapidului din ultimii ani nu a fost doar lotul, ci și modul în care echipa a fost condusă de pe bancă.
Dacă Pancu reușește performanțe cu acest lot, atunci va fi foarte greu pentru cineva să mai conteste faptul că este un antrenor potrivit pentru Rapid.
Un astfel de sezon l-ar transforma într-un om pe care clubul ar trebui să îl păstreze pe termen lung și să îl lase să plece doar pentru o ofertă de la o echipă importantă din Europa.
Dar dacă lucrurile nu vor merge perfect, asta nu va însemna automat că Daniel Pancu este un antrenor slab.
Din contră.
Dacă nici Pancu nu reușește să ducă Rapidul acolo unde își doresc suporterii, atunci poate că explicațiile trebuie căutate mai profund. Poate că problema nu a fost mereu doar pe banca tehnică.
Poate că este nevoie de mai mult timp, mai multă stabilitate și mai multă răbdare.
Poate că sezonul acesta Rapid va scrie o altă poveste
Poate că pentru prima dată după mulți ani, Rapid nu începe campionatul cu o presiune uriașă creată de entuziasmul exagerat.
Poate că lipsa de așteptări va deveni un avantaj.
Poate că echipa va crește meci după meci, iar finalul sezonului va fi unul pe care nimeni nu îl mai așteaptă acum.
Poate că vom începe campionatul fără euforie și îl vom termina cu bucurie.
Iar dacă Rapid va reuși acest lucru, dacă echipa va aduce rezultate și va reda încrederea suporterilor, atunci sezonul următor Giuleștiul poate arăta din nou acea imagine pe care toți rapidistii o iubesc.
Abonamente epuizate. Stadion plin. Entuziasm adevărat.
Poate că de această dată povestea va avea un final fericit.
La Genoa e 99% situația intuită de @Mache, așa cred si eu.
Nu e nea Șucu „miezul” acolo !
Sunt bani mulți in din fosta URSS in toată Europa de vest, toată lumea știe, dar toți din fenomen „își iau partea” si pun batista pe țambal !
Cum se zice in Sicilia ?
„Cine e orb, surd si tace, trăiește 100 de ani in pace !”
Se aplică si la FIFA și la UEFA, zicala asta mizerabilă !
Speranța moare ultima! Schimbarea de strategie privind transferurile vine din abordarea corporatista a fenomenului numit fotbal. Nea sucu vrea sa lichideze stocul de” canapele” Se încearcă valorificarea achizitiilor făcute in tinerii care au tot fost imprumutati. Mă aștept să văd măcar 2 jucători tineri in echipa din cei repatriati vara asta. La care se adaugă și tânărul Kodor, in condițiile in care Burmaz se pare că nu-și mai revine iar Jambor e un rateu.
In consecință n-ai cum să faci performanță imediat cu o astfel de abordare mai ales că restul echipei si-a arătat limitele. Fără un mijloc puternic nu poti performa aruncând mingi in față sau încercând doar contraatacul cu Petrila si Dobre. Avem găuri la fundasii laterali. Nici Manea si mai ales Onea nu sunt jucători de play-off iar Borza demonstrează pe zi ce trece că nu e fundaș stânga. E fotbalist dar pe postul ăsta gafeaza nepermis de mult.
Daca pleaca Petrila și Dobre, vom avea o echipă și mai tânără și in consecință inconstanta in rezultate. Consecința va fi ratarea play-offului. De altele mă feresc sa spun…
Am început să mă indoiesc si eu de capacitatea financiară și abordarea corporatista a celui care a îndrăznit să spună „să mai terminăm o dată cu rapidismul ăsta”. Asta nu o să se uite nea sucule, dacă tăceai înțelept rămâneai.
Și apropos de puterea financiară, eu nu cred că bagă bani la Genoa, el e un fel de fațadă pentru investitorul ucrainian anonim – așa se explică și apariția lui Raț acolo de care nea sucu nici nu auzise până să se apuce de bussinesul numit fotbal.
Asta este, nu se vrea in cempions, in cizma iasă cașcavalul, in colonie e pe sărăcie 🙂