Rapid l-a vrut, dar jucătorul a preferat Craiova. Altul așteaptă „ceva mai bun”

Dorit de Rapid, Răzvan Sava a preferat Bănia și va juca la CSU Craiova.

E de înțeles. Nu poți concura cu o echipă care joacă în Cupele Europene, cu șanse mari de a evolua în faza grupelor.

Rapid îl vrea pe Mihai Popa, portar liber de contract după ce s-a despărțit de CFR, dar Rapidul nu e o prioritate pentru el. Jucătorul așteaptă „ceva mai bun”.

Rapid transferă doar refuzați. Adună firimituri de la masa bogaților codașelor

Primul transfer al Rapidului este un jucător pe care formația FC Orenburg, echipă care a terminat pe locul 12 campionatul în Rusia, l-a împrumutat în Croația, cu optiune de cumpărare.

Cu alte cuvinte, locul 12 din Rusia, nu l-a considerat un jucător bun.

Vladan Bubanja a fost împrumutat la NK Osijek, penultimul loc din campionatul Croatiei (9 din 10).

Nici croatii nu l-au considerat un jucător bun, deoarece nu i-au activat clauza și jucătorul s-a întors în Rusia.

Iar Rapidul îl ia de bun! Pe ce considerente? Nu știm noi de-astea. Avem profesioniști la club. Noi doar ne mirăm la sfârșit de ce nu reușim mai mult de locul 5.

Apoi il avem pe Mohammed Kamara, în speranța că își va reveni, adus pe postul pe care joacă deja Petrila.

Pancu trebuie să ne redea încrederea și primele șase etape vor fi hotărâtoare. N-o să aibă nimeni răbdare mai mult. 

Daca aveți un minim de entuziasm cu privire la ce se întâmplă, spuneți-ne și nouă, pentru ca e foarte greu să vrei să lauzi, să vrei să oferi încredere și speranță celor care te citesc, dar să nu o poți face fără să și minți în același timp.

Vă lăsăm mai jos o poezie frumoasă scrisă de Mihai Eminescu, nu înainte de a va invita să evidențiați câteva versuri care se potrivesc contextului actual și să le scrieți la comenrarii.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.