Rapidule din Giulești, de ce iar te prăbușești?

Ce găsești în articol

  • Rapidule, mă doare!
  • Ca să facem performanță, avem nevoie de profesioniști, de asumare, de consecințe!

Rapidule, mă doare!

Iar am ajuns aici, într-un impas, fără ieșire, lipsiti de idei.

Mi se frânge sufletul să văd cum ne spălăm ‘rufele’ în public, cum suntem arătați cu degetul de presă si am ajuns ciuca bătăilor în fața tuturor. Ne taram, mereu in genunchi; noi suntem cei care ne sabotăm.

Adversarii ne înfrâng cu propriile noastre slăbiciuni, punând mereu paie pe foc.

Tu, Rapid, câte o să mai înduri? Când vom reuși să ieșim din noroi?

Ai o galerie mare, plină de oameni patimasi, dar și nuanțată, pe alocuri, cu indiferență si vorbe aruncate la nervi. Știu, e  plin de patimă, e dragoste, e nebunie!

Dar, pe cât de mult speram sa nu ajung acolo, încep să le dau dreptate.

Trăim același déjà-vu, ne repetăm greșelile de ani de zile. Dăm vina pe noroc, pe ghinion, pe soartă.

V-am văzut plecând capul mereu, promițând că data viitoare va fi altfel. Și ați staruit, mereu, în greșeală.

Cum spunea Albert Einstein, „nebunia înseamnă să repeți același lucru și să te aștepți la rezultate diferite”.

Oare noi nu asta am făcut, din etapă în etapă? Unde este acel om lucid, cel care  trebuie să ne zguduie, să ne trezească?

Nu mai e mult și o vom lua de la capăt – reconstrucție, planuri, speranțe! Dar lipsește ceva, un element vital, și mă tem că iar vom da chix.

Ca să facem performanță, avem nevoie de profesioniști, de asumare, de consecințe!

Știu, sună ciudat, dar omul modern nu se responsabilizează altfel.

Sunt atatea lucruri de pus la punct, de organizat, de gestionat. Viitorul e inainte, dar ar trebui sa apartina celor ce cred in visul lor de marire!

Think big, doar asa poti realiza ceea ce iti propui.

Una pesta alta, desi e un moment greu pentru noi, suporterii, aleg sa raman cu sufletul alaturi de echipa, chiar daca m-am alaturat criticilor!

Insa, NICIODATA nu voi alege sa injur, blamez sau blestem un jucator si pe familia sa!

E o chestie de bun simt sa stii pana unde poti ajunge cu critica, caci „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”

Și, pe final, vă las cu versurile lui Leasa și Rappa, din ‘Vocea inimii’, care reflecta atat de bine simtamintele mele pentru Rapid:

„Ne imbracam sufletul in visiniu, culoarea raiului.

N-ai cum sa ramai imun.. Rapidul va pieri

Cand soarele se va face scrum

Asculta ce spun, Rapid e paradoxul dramei

Rapidul este.. sunetul inimii, Rapid e mangaierea mamei!

Iubeste-l, vei fi fericit dar si dezamagit

Caci fara dezamagire, nu exista iubire

Nu ma-ntrebati de ce iubesc Rapidul, nu stiu sigur

Dar cand il am ca muza, pixul scrie singur!”

Ia spune-mi, care e starea ta de spririt acum?

 

Despre autor

Stefanescu Ana Maria

Sunt o visatoare, un om simplu, dar complex, uneori de neinteles!Sunt copilul ce n-a incetat sa viseze si mama care muta muntii din loc pentru copiii ei!Sunt un om cu principii, devotat cauzei in care crede si care lupta pana in panzele albe pentru crezul ei!Iubesc Rapidul si asta mi-e de-ajuns! Cine ma cunoaste stie ca sunt patimasa, devotata, unica, nebuna, dar, in acelasi timp, linistita si la locul meu!Ofer respect si imi place sa primesc respect!Sunt fair-play in tot ceea ce fac si pretind asta si celor din jur!Imi doresc sa cred ca inca exista bunatate si suntem datori sa o inmultim!!Imi place sa ofer zambete tuturor celor pe care ii intalnesc si sa ajut, daca pot, pe oricine are nevoie!!!Iubesc sa colorez lumea oamenilor cu "Creioane Colorate"!!!Soare si culoare sa aveti in vietile voastre!!

3 comentarii la „Rapidule din Giulești, de ce iar te prăbușești?”

  1. Că întotdeauna scrieți frumos doamnă ! Spre deosebire de cei ce, la adăpostul anonimatului, înjură, îndeamnă la picioare rupte, atacă pe cei cu un limbaj temperat, cer golirea tribunelor și chiar „debarcarea” patronului… Datorită lor, decisesem să nu mai scriu ceva pe acest site, dar citindu-vă, uite că m-am răzgândit. Eu amintesc scandarile mai vechi ale peluzei „și la bine și la rău, Rapid este clubul meu” sau „Rapid, orice-ar fi, noi mereu te vom iubi”. Oare nu mai sunt valabile în vremuri mai grele ? O galerie care își înjură proprii jucători nu mai trebuie lăudată, ci blamată. Ăsta e Rapidul și eu, fiind mai bătrân, am cunoscut alături de el toate stările posibile. De la eliminarea lui Napoli până la meciuri cu Poiana Câmpina și Rova Roșiori, de la jocurile cu Fayenoord și Hamburg până la nenorocitul ăla de faliment. Și îmi amintesc de întrebarea băiatului meu de vreo șapte ani…”tată, noi ținem cu Rapid fiindcă e cea mai bună echipă ?”… Sigur că nu suntem, dar răspunsul de atunci (anii ’85) nu se mai potrivește cu ce aș zice azi. Atunci eram farmecul vieții (unii nu mai credeau în alt titlu de campioană), azi performanța e totul, atunci umpleai Republicii în divizia B, azi s-a construit un stadion mai mic decât acum 85 de ani…Dar mă lungesc prea mult… Concluzia (pentru mine): din oarece motive de sănătate, nu am fost pe stadion în playoff. La meciul cu CFR, voi fi la a doua, chiar dacă nu cred că vom bate ! Fiindcă sunt și voi fi rapidist !

Comentariile sunt închise.