As vrea sa fie de ras, dar n-a fost chiar asa!
O zi de duminica frumoasa, o zi speciala de ziua mamei pe care nu o puteam sarbatori mai bine decat la.. un meci de fotbal pe Giulesti, „templul viselor”.
Cu 2 copii la purtator (si al treilea fiind un nepot, acompaniati de al meu drag si iubit sot), mica printesa cu par balai si ochi fermecatori si una bucata Patrick, unic si irepetabil, care propulseaza 1000 de cuvinte pe minut, ce se repeta, ironic sau nu, destul de des, nici nu puteam gasi o cale mai buna de petrecere a zilei de duminica.
Am invatat sa traiesc asa, caci nu e vina lui. Autismul, retardul si ADHD-UL isi fac de cap in „pravalia lui”.
Cu toate acestea, viata mea e colorata, plina si uneori groaznic de obositoare.
Arat mai ceva ca jucatorii Rapidului la unele meciuri – plictiseala, oboseala, horoscop prost, lipsa de inspiratie.
Plecati destul de repede de acasa, pe la 3, drumul a fost lung, aglomerat, si mi-a creat starea de carusel. Probabil otolitii mei sunt in alta galaxie.
Ajunsi la teren in jur de 7, dupa o tura serioasa de stadion – numai bine ca ne-am si incalzit!, m-a incantat marea de oameni de pe strazi.
Ma bucura sa vad atatia suporteri, oameni ce iubesc Rapidul si vin sa il sustina.
Am multe momente de mea culpa ca nu pot veni mai des sa incurajez echipa.
Realizez insa ca, dupa o zi in care am fost la meci, urmatoarea suntem knock out, cu totii. Dar efortul merita.
Ajunsi la porti, am fost intampinate cu lalele – sa fie primite zic!
Dupa ce, in sfarsit scanam biletele – valeu muica dar greu le mai ia qr-ul, ne orientam sa ocupam un loc la gard. Nici n -am putea altfel.
O imbulzeaza generala si o lipsa de empatie maxima. Cu 3 copii cu mine, nu s-a sinchisit vreunul sa se intoarca intr-o dunga sa incapem si noi, desi aveam biletele in primul rand !
Am „ciupit” momente din incalzire, insa intr-o asa mare agitatie, privirea si mintea au fugit pretutindeni.
Concentrarea a fost maxima si, la final am constatat ca nu am nici o poza cu mine. Doar cu copiii, stadionul, echipa!
De fapt, nici nu ma incanta. Ma bucur de spectacol, analizez faze, urmaresc arbitrii. Am comentat mai ceva ca cei de la masa presei. Cu siguranta, de aceea azi abia mai vorbesc.
Meciul a fost, previzibil. In prima repriza s-a jucat mult in jumatatea noastra.
Ce era dubios era ca, in loc sa ne bucuram ca atacam, marele castig era ca ne aparam. Mi-a cam dat cu rest!
Au fost si cateva faze spre poarta lui Popescu. Glumeam, ironic, daca mai ia vreun gol printre picioare insa, ce sa vezi?! Cel ce l-a incasat a fost Aioani al nostru…
Lume multa, oameni putini…injuraturi la drumul mare! Urata atmosfera.
Patrick nu intelegea oricum, insa pitica s-a cam ingrozit.
Stiu, primul impuls e – ce caut cu ei la stadion?!
Dar, de ce sa nu venim?! – iubim fotbalul, Rapidul si ne dorim sa vedem spectacolul live, de cate ori reusim.
La cate melodii avem cu si despre marele Rapid – numai injurii pot sa iasa?!
Am mai spus-o de atatea ori – semeni vant, culegi furtuna.
E normal ca, daca provoci, sa se raspunda la provocari.
In loc sa ne vedem de treaba noastra si de mandria ca avem cea mai frumoasa galerie, dam in penibil si le dam apa la moara!
Mea culpa daca am spus-o prea dur, dar asa am simtit-o!
Cireasa de pe tort a fost „actionarea accidentala a pulverizatorului de capacitate marita cu substanta iritant- lacrimogena”, asa cum s-a prezentat in comunicatul Jandarmeriei, exact in zona noastra – la Tribuna 2.
Partea buna e ca am scapat „ieftin” – niste piscaturi puternice pe nas, la limba si o stare usoara de rau. Asa am simtit-o eu.
Norocul nostru ca a fost la cativa metri distanta si copiii nu au fost afectati!
Am spune ca e o greseala omeneasca da, insa una dubioasa.
Tocmai ce au fost niste discutii de oprire temporara a meciului, pe baza scandarilor rasiste, xenofobe.
Oare sa fi fost un tertip de calmare a maselor?
Poate-s paranoica insa, dupa nefericitul eveniment, lumea s-a mai calmat putin!
Marea mea bucurie a fost faptul ca Patrick a fost atent la ceea ce se intampla in teren si la jucatori.
A fost prima data cand s-a uitat pe tricouri – le-a citit numele si numarul si mi i-a aratat pe jucatori.
Desi din auzite ii stie pe toti, cred ca abia acum i-a constientizat ca „forme cu fond”.
L-a gasit pe 29 destul de repede si l-a urmarit constant, pana la final, pe principiul „ala vreau sa dea un gol, Dobre”.
Deci, Alex Dobre ti-ai mai castigat un fan – unul sincer si pe viata! Unul care nu judeca niciodata si ramane fidel!
Intr-o lume in care, pentru majoritatea asa arata obisnuinta, in lumea AUTISMULUI acestea sunt marile victorii, pasii mici, dar siguri!
As pune ramasag ca, daca reusim sa iesim din obscuritatea Autismului si ajungem la independenta cu Patrick, vom insoti Rapidul peste tot in tara.
Patrick ne oferă oportunitatea de a ne face părtași unei minuni. Să nu o lăsăm să ne scape
Pana atunci insa, trebuie sa invat sa ma detasez de ceea ce simt si de cum traiesc meciul, mai ales pe final de meci. Ne cam place sa traim periculos, de multe ori, la voia sortii!
Si, daca tot mai era nevoie sa se confirme – Alex Dobre you are the best and The best never rest!!
Foarte frumos articolul, total adevărat. Am avut ghinionul de a fi gazat la ultimele două meciuri la care am fost și nu vreau să repet experiența. La meciul cu Petrolul mi-am luat bilet la Peluza Sud. Mare greseala! Am văzut nucleul facțiunii “Originalii”, compus din fețe colorate și dubioase a căror singura preocupare a fost să-i întărâte pe ploieșteni. Meciul nu l-am văzut, nu se poate vedea nimic de steaguri, deci adio bilete “Family pack”. Nu mergeți cu copii acolo, auziți lucruri îngrozitoare. Și mi-am luat și gaz la greu. Acum am zis să merg la Tribuna 1, ca la Peluza nu mai calc. Îmi imaginez ce nasol a fost la T2 dacă a ajuns gazul până la T1. Și mai e și faptul ca Rapidul cu Galca are cel mai prost și plictisitor fotbal cu putință. Am ajuns să sărbătorim cu șampanie când trec băieții de mijlocul terenului. O să rămân acasă în acest playoff!
Corect cu teatrul, Radu ! Din păcate…
Mai adaug ceva, cred ca e relevant pentru sensul in care merg lucrurile: din păcate, si la teatru se folosesc din ce in ce mai des trivialitatile (la opera nu știu, nu imi place si nu merg)
Articolul e e scris frumos, imi place, felicitări
Subscriu si eu precizărilor despre înjurături. Parca a fost prea mult de data asta, am avut senzația ca s-a venit special pentru asa ceva. Si peluza nord si cei de la Craiova. Nici pe vremea lui Geamgiu parca nu era asa. Păcat
Vă mulțumesc doamnă pentru aceste rânduri. Ar fi de discutat mult despre măgăriile jandarmeriei române (ei nu au ce căuta în stadion, dar poate cineva în România să tragă la răspundere organele (?!😅) statului ?), ar fi de discutat mult despre înjurăturile abjecte ale „celei mai frumoase galerii (…dar du-te la teatru sau la operă dacă nu îți convine, nu ?…). Ar fi de discutat…dar și dacă discutăm rezolvăm ceva ? Eu vă salut și vă doresc bucurii alături de copii și alături de echipa noastră iubită. Hai Rapidu’ !