Declarațiile lui Ladislau Boloni despre Valentin Stănescu depășesc limita unei opinii personale și intră într-o zonă a resentimentului gratuit. A-l reduce pe fostul selecționer al României la eticheta de „bâtă” nu spune nimic relevant nici despre fotbalul acelor ani, nici despre realitatea meseriei de antrenor, ci mai degrabă despre nevoia celui care vorbește de a șoca și de a provoca reacții.
Boloni a reluat, într-un discurs public, ideea că Valentin Stănescu nu ar fi fost un tehnician valoros și că ar fi reprezentat un simbol al limitelor fotbalului românesc din acea perioadă. Este o afirmație ușor de aruncat, dar greu de susținut onest, mai ales când vorbim despre un antrenor care a pregătit Rapid, Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova și echipa națională, într-un context istoric și profesional complet diferit de cel de azi.
Nu este clar ce urmărește Boloni prin aceste ieșiri repetate la adresa unor figuri din trecutul fotbalului românesc. După atacurile la Balaci și Dobrin, acum a venit rândul lui Valentin Stănescu. Tonul este același, tăios, disprețuitor, fără nuanțe. La un moment dat, apare inevitabil întrebarea dacă nu cumva vorbim despre frustrări vechi, despre dorința de a rescrie ierarhii sau, pur și simplu, despre nevoia de a rămâne relevant într-un spațiu public care nu-l mai caută la fel de des.
Vârsta nu scuză nimic, dar explică uneori rigiditatea și lipsa de măsură. La fel și faptul că Boloni nu mai este de mult conectat la fotbalul românesc din interior. Privit de la distanță, trecutul pare ușor de judecat, iar oamenii par ușor de etichetat. Realitatea este că Valentin Stănescu a lucrat cu ce avea, în vremuri în care meseria de antrenor nu se făcea cu laptopul, staff-uri extinse și manuale de management sportiv.
A-l ironiza post-mortem sau a-l minimaliza public nu aduce niciun câștig fotbalului românesc. Din contră, spune mai multe despre cel care atacă decât despre cel atacat. Valentin Stănescu nu mai are ce demonstra. Parcursul său, cu bune și cu limitele epocii, este deja scris.
Fotbalul românesc a avut destule conflicte, orgolii și răfuieli personale. Nu mai are nevoie de încă una, reluată la nesfârșit de cineva care, poate, ar trebui să vorbească mai mult despre ce a construit el și mai puțin despre cine „era bâtă” acum câteva decenii.
Ce a declarati Boloni
„Dobrin a jucat fotbal trei ani de zile! Fotbal de mare nivel. Dar de ce? Este adevărat, Lucescu și cu Dinu, care au dominat Dinamo și au dominat echipa națională a lui Angelo și a lui Valentin Stănescu. Păi, Valentin Stănescu era săracul bâtă, ăștia erau antrenorii!
Și cred că nu le plăcea succesul lui Dobrin, erau invidioși pe succesul lui. Dar Dobrin, un bun Dobrin, trebuia să găsească soluții”, a spus Ladislau Boloni, conform celor de la iAMSport.
Bai bioloni,da prost mai esti!
Marș la somn Ladislau Bioloni.
Nu intră Loți pe 1923.ro, dar totuși l-aș intreba :
Din toată echipa aia a ASA-ului Tg. Mureș din 1977/ 78 /79 / 80 cu Unchiaș – Pàll, Ispir, Czako, Fodor – Hajnal, Kaniarò, Bolöni – Fazekaș, Ion Mureșan, Ksiorceri…. câți te mai sună să te întrebe „Ce mai faci ?” sau să-ți zică „La mulți ani ?”
Aaaaa ! Niciunul ? De ce oare, te-ai intrebat vreo’dată ? Să-i intrebăm pe ei, care or mai trăi ?
Un ungur împuțit! Rău, pricinos, disprețuitor!
Corect @Geo, ai cuprins in cateva rânduri, toată istoria lui Laszlo Bölöni.
N-am nimic cu etnia maghiară, dar mă așteptam la mai multă minte din partea lui, sincer….
Cum să caracterizezi așa niște oameni care ne-au adus bucurie si speranțe in tinerețe, iar acum sunt in ceruri ? Auzi, Nea Tinel-Zimbrul, era bâtă ca antrenor !
Ce antrenamente ai făcut tu cu el, in afară k te-a chemat de 3-4 ori la Națională ?
Mei Loți mei, noi suporterii, ptr. Nae Manea, Gicu Dobrin, Titus Ozon, Iliuță Balaci, Sandu Neagu, ( Dumnezeu să îi odihnească ) , pentru Niki Dumitriu ll, Liță Dumitru, Ion Ion-Ozonel si alți vrăjitori ai balonului veneam de copii pe stadioane, nu pentru cei care „tăiau lemne” !
Ai fost mare jucător, corect, antrenor bunicel, dar carecter…. mi-e rușine mie să zic !
Ziceam k e nebun Narcis Drejan pe gsp.ro, dar are dreptate in ceea ce a scris acum 2-3 zile.
Nu ne plac bozgorii !
Boloni n-a îmbătrânit frumos. Nici n-avea cum. Când a părăsit Naționala în 2001 în mijlocul preliminariilor, presa l-a aplaudat în loc să-i critice neseriozitatea și nesimțirea. Apoi l-a tămâiat ani de zile și l-a cerut iar selecționer.
Așa că i s-a urcat la cap, se crede un uriaș și profită de longevitate ca să se răfuiască fără riscuri cu oameni dispăruți de mult. Cu cât e mai pupat în fund de gazetărime, cu atât își dă mai rău în petic.
Valentin Stănescu era așa de bâtă că a câștigat campionatul cu trei echipe diferite (l-ar fi luat și cu Steaua dacă nu era chemat la Națională). Marea lui vină e că l-a preferat pe Beldeanu lui… Boloni.
Dobrin a tras Argeșul după el spre două titluri, care fac cât 20 câștigate de Dinamo sau de Steaua familiei Ceaușescu. În vremea aia dințarul Boloni zicea aleluia pentru un loc trei cu ASA Tg. Mureș.
Balaci a fost una din vedetele echipei naționale vreme de un deceniu, nu trei ani. Cu el au intrat Craiova și fotbalul românesc în Europa, nu cu Valentin.