Există seri în care Rapidul reușește să pună totul în ordine fără să rostească un cuvânt. O face prin joc. Așa a fost și la Arad, în victoria cu UTA, un meci care a reamintit un adevăr simplu: atunci când Rapid câștigă și o face convingător, nimeni nu mai este preocupat de ce se întâmplă prin birouri.
Pentru suporteri, terenul este mereu primul reper. Jocul echipei devine etalonul după care sunt judecate toate celelalte lucruri. Când Rapid arată așa cum ne dorim, cu personalitate, cu ritm și cu rezultat, deciziile greșite ale conducerii, bâlbele administrative sau tensiunile din culise trec automat în plan secund. Nu pentru că ar dispărea, ci pentru că sunt acoperite de ceea ce contează cel mai mult: fotbalul.
În schimb, atunci când jocul nu funcționează, când echipa nu livrează ce se așteaptă de la ea, explicațiile sunt căutate peste tot. În conducere, în vestiar, în strategii, în detalii aparent minore. Nu din răutate și nu din dorința de a găsi vinovați cu orice preț, ci dintr-o tensiune interioară pe care o cunosc toți rapidiștii. Este acea dorință fierbinte de a vedea Rapidul sus, acolo unde simțim că îi este locul.
Rapidul nu a fost niciodată un club al indiferenței. Tocmai de aceea reacțiile sunt puternice, iar emoțiile, greu de temperat. Victoria de la Arad a arătat însă cât de repede se pot reașeza lucrurile atunci când echipa joacă bine. Fotbalul limpede, curajul și rezultatul au vorbit de la sine.
Când Rapid joacă așa, discuțiile se liniștesc, nemulțumirile se estompează, iar energia se mută acolo unde trebuie. Pe teren. Pentru că, la final, Rapidul este judecat prin ceea ce arată în 90 de minute. Iar când acele 90 de minute sunt bune, restul devine zgomot de fond.
Daca se termina 4-1 fara emotii, nu trebuia sa fi fost de mirare pentru nimeni. De data asta am jucat peste UTA, cu toate ca UTA nu e Metaloglobus.
Chiar BINE e greu de spus că au jucat. Satisfăcător e calificativul potrivit.
Vom vedea ce poate echipa la meciurile cu Sibiul (cu care ne încăpățânăm să pierdem mereu), Динамо și Craiova.
Iar mie personal (poate si vouă), mi-a plăcut foarte mult ceva : echipa a tras să câștige, n-au jucat „la ciupeală” la 1-1. Băieții s-au suplinit unii pe alții când greșeau, fără reproșuri, fără fițe de vedete. Asta înseamnă k vestiarul e bun si aici e meritul lui Gâlcă 80% si al lui Dobre, adevărat căpitan, 20%, zic eu.
Și am impresia că aproape toți băieții au un caracter frumos si solid ptr. performanță.
„Că de greșit, mai greșim toți, chiar si noi acolo unde muncim, treaba bună e să nu repetăm aceleași greșeli si să corectăm acolo unde putem ! „( citez din Mircea Lucescu la sejurul cu jucătorii si familiile la complexul Vox Maris din Costinești, după titlul din 1999 )
La care Dănuț Lupu zice : „Sau să inventăm alte greșeli mai noi si mai șmechere ;)))) !
Pentru asta, 8 ture de piscină a făcut, pedeapsă de la nea Mircea !
Era pe vremea lui „Apă bei, apă joci” vizavi de Jean Barbu, Cobra. Tot de la Lupu ! ;)))))
Practic noi trebuie să jucăm la rezultat ultimile 7 etape : 4 p cu javrele + si prăzarii obligatoriu !
Si 10-11 p in restul de 5 meciuri.
Hai sa vedem si cu oamenii lu boc, sa-i facem box !