Există momente într-un sezon în care nu rezultatul te apasă cel mai tare, ci senzația că ai mai fost aici. Că știi cum arată următoarele episoade. Că recunoști replicile, cadrele și finalul. Iar Rapidul din ultimele săptămâni exact asta transmite: un film cunoscut, cu prea puține surprize și cu un gust amar care nu mai ține de ghinion.
Înfrângerea de la Cluj putea fi pusă pe seama unui accident nefericit, dar ce când vezi ce a fost după aceea devine greu să mai vorbești despre progres sau stabilitate.
Problema este jocul. Rapid nu convinge. Nu domină constant. Nu transmite siguranță. Nu dă senzația unei echipe care știe exact ce vrea și cum să obțină acel lucru, indiferent de adversar sau context.
Și mai îngrijorător este sentimentul că Rapid depinde aproape total de forma unui singur jucător. Când el joacă bine, echipa respiră. Când el este blocat sau lipsit de inspirație, tot mecanismul se gripează. O echipă care își propune obiective mari nu poate funcționa așa. Nu pe termen lung.
Aici apare comparația inevitabilă cu trecutul recent. Filmul de pe vremea lui Bergodi. Aceeași lipsă de continuitate, aceeași impresie că potențialul există, dar nu este valorificat, aceeași distanță dintre discurs și realitate. Atunci, ca și acum, senzația era că se așteaptă mereu ceva care nu mai vine.
Și atunci apare întrebarea firească: ce putem face noi?
Răspunsul sincer este dureros de simplu. Nimic.
Noi, ca suporteri, ne facem partea. Plătim bilete, abonamente, produse. Umplem stadionul, mergem în deplasări, consumăm emoție și timp. În schimb, pe teren și în jurul echipei, sunt oameni plătiți să producă performanță. Iar când aceștia „nu fac nimic”, frustrarea devine inevitabilă.
Pentru că nimeni nu cere miracole. Nu se cere titlul garantat. Se cere seriozitate, direcție, coerență. Se cere senzația că fiecare meci contează și că fiecare punct pierdut este analizat și corectat, nu bifat ca o întâmplare nefericită.
Toți ne-am dori să vedem Rapidul cât mai sus. Și, poate cel mai important, toți am fi dispuși la un „shift” total, de la critică la susținere necondiționată, pentru oricine ar reuși să ducă echipa acolo unde îi este locul. Suporterul rapidist nu e greu de câștigat. E greu de mințit.
Ceea ce s-a văzut în meciurile amintite nu este deloc încurajator. Iar dacă în această iarnă nu se schimbă nimic, poate că cel mai sănătos lucru este să nu ne facem așteptări nerealiste. Dezamăgirea vine întotdeauna din diferența dintre ce speri și ce primești.
Rapidul are nevoie de jucători care au confirmat. De fotbaliști care știu ce înseamnă presiunea, obiectivul și responsabilitatea. Nu de experimente reciclate, nu de pariuri făcute pe nervii suporterilor. Dacă ne vom trezi din nou cu nume de tipul Jambor, Mendes sau Baroan, nu ar trebui să ne mirăm dacă scenariul va fi același.
Diferența dintre o pizza mediocră și una extraordinară nu stă într-un singur detaliu. Ține de pizzar și de ingrediente. Dacă ingredientele sunt bune, dar pizzarul e mediocru, rezultatul nu impresionează. Dacă pizzarul e foarte bun, dar ingredientele sunt slabe, iar nu iese ce trebuie. Doar atunci când un pizzar de top primește ingredientele potrivite apare produsul pe care toată lumea îl vrea.
La Rapid, exact aici pare să fie blocajul. Iar până când cineva va înțelege asta cu adevărat, suporterii vor continua să spere, dar cu rezerve. Pentru că nimeni nu vrea să mai vadă același film.
Urmează meciul cu FCSB. Un joc care va arăta cu adevărat unde suntem. Un test de maturitate extrem de important, fără alibiuri și fără explicații ulterioare. La capătul lui vom primi, fie că ne plac sau nu, câteva răspunsuri clare despre această echipă, despre direcția ei și despre cât de reale sunt pretențiile pe care le avem.
Celor care cred că suntem o echipă de locul 5 sau 6 le spun că dacă adversarii, care deocamdată sunt încă în spatele nostru, erau cu adevărat valoroși, demult ar fi fost în fața noastră în clasament. Nici o echipă nu e de speriat, așa cum nici noi nu putem spune că putem speria pe vreuna din echipele aflate în primele 12 in clasament. Da, nu arătăm ca un adevărat lider al clasamentului, trecem printr-o perioadă mai slabă, însă Rapid are potențial să se bată pentru titlu chiar și cu acest lot. Ce va urma v-om vedea. Eu cred că o participare în Conference League este un obiectiv perfect realizabil. Orice realizare peste această țintă ar fi un bonus. HAI RAPID!
Și pentru cei care se sperie de jocul oilor… special m-am uitat la meciul lor aseară cu Slobozia, de obicei nu îi urmăresc !
Sunt o adunătură dezlânată, de milogeală la arbitri, in care toți joacă după ureche, fiecare ptr. el !
Asta e fcfcsb, poate fi bătută la 2 goluri diferență lejer, dacă Gâlcă iese cu pressing avansat pe ei, iar 7-8 dintre ai noștri joacă la capacitate maximă ! Hai Rapidulețuuuu !
Dacă suntem doar pe critici, hai să vedem si jumătatea plină a paharului !
Dintre meciurile cu primele 10 echipe din SuperMămăliga avem așa :
6 p cu Argeșul ( 2 meciuri )
4 p cu Botoșii ( 2 meciuri )
3 p cu javrele (d )
3 p cu UTA ( a )
3 p cu Hagi ( a )
1 p cu prăzarii ( d )
1 p cu oile ( a )
1 p cu U Cluj ( d )
1 p cu Oțelul ( 2 meciuri )
Total 23 de puncte in 12 meciuri !!!
Asta e realitatea cifrelor, restul sunt impresii si frustrări de’ale noastre, care avem impresia că suntem Real, Barcelona sau Arsenal !
NU !!! Suntem Rapid, o echipă dintr-un camionat de mâna a 3a spre a 4a din Europa + fosta URSS !
Iar punctele astea sunt făcute ȘI CU Onea, Braun, Ciubotaru, Kramer, Hromada, Gojkovici, Vulturar sau Kolijci pe care îi înjurăm pe aici !
Că vrem noi să visăm frumos, e altă poveste !
În fond de ce am spera mai mult decât în sezonul trecut? Kramer și Bolgado nu sunt mai buni ca Iacob, Baroan e un fel de Luckassen mai indolent, despre Hazrollaj nu se poate spune deocamdată nimic. Iar Gâlcă a venit de doar 6 luni, așa că nu putea să îmbunătățească jocul cine știe cât. În concluzie am rămas cam aceeași echipă de locul 5 sau 6, poate 4.
Și să nu uităm că ochiul stăpânului Șucu e îndreptat mai mult spre vita de rasă bună din Serie A decât spre văcuța rapidistă din România. Iar Angelescu e ocupat cu presa și televiziunile. Să așteptăm, ca de obicei, campionatul următor. Vorba aia veche din Giulești: “La anul“.
Personal îmi este teama ca nu ieșim din play-off la ce am aratat in ultimele 5-6 meciuri. De altfel nici nu cred ca ar fi o surpriza, doar vorbim despre farmecul vieții. As paria ca 90% pierdem duminică, sper sa ma înșel. Însă daca pierdem, punem in mare pericol prezenta in primele 6.
Cei care sunt prieten cu balonul si pregatiti fizic se incadreaza usor ,restul sunt greu de incadrat. Pe mine ma surprinde dl ANTRENOR. Dupa 20+3 etape echipa nu se leaga mai pe inteles meu nu joaca nimic. Foarte multe echipe ne -au DOMINAT ACASA F. CLAR si am scapat cu mult noroc. Noi nu ducem oameni in careul advers si atunci de unde goluri? Viteza jocului aproape de ochii mortului,in schimb datul balonului inapoi si lateral campioni mondiali ,nu putem lega max 3 pase nu se joaca cu pase directe pe varfuri( mai ales pe kolici care are sprint de 1km/ora) dar sa profitam de petrila si dobre.Apropo de KOLICI nu i pacat sa ocupe locul unui tinar de U 17 care am vazut ca inscrie mai mereu Sunt in lot 6-7 care n au ce cauta , anunt scris sa si caute echipe.UN LOT MAI MARE DE 22 DIN CARE 3 PORTARI. IN FELUL ASTA PRIND TOTI MINUTE SI ECONOMIC.
Pe scurt, îți trebuie lot de 20-23 de jucători de valoare apropiată nu 5 staruri si 15-18 petarde !
Și incă ceva : K să faci performanță îți trebuie jucători INTELIGENȚI si EDUCAȚI SPORTIV ( adică să știe cat si cum să-și relaxeze corpul, cat si cum să relaționeze cu grupul, cat si cum să mânance, fute, bea alcool ! Cate puțin si cat mai rar până se „pensionează” la 33-35-37 de ani !
Dacă Alex Fergusson si Mircea Lucescu au spus așa, cred k ăsta e drumul !
Restul… alcoliști la 35 de ani, fără familie, fără studii, fără bani si fără dinți in gură, vai de mama lor, cerșesc pe stradă, deși au fost „talente” !
Exemple ? Chitaru de la Bacău / Dinamo pe vremea mea, Lucică Bălan de la Steaua ’86, Iulian Chiriță de la noi ( lotul din SUA 1994 ) , Dodel Tănase din generația nouă… si mai sunt cu zecile !
Gâlcă trebuie să știe FIX in ziua cand se reunește lotul după vacanța de iarnă, pe ce jucători se va baza până inluna mai. Cine crede k 3-4 jucători se pot integra imediat intr-o echipă, înseamnă k nu a practicat sport de performanță niciodată in viața lui !!!
Sunt niște automatisme tactice pe care nu le poți implementa instant nici dacă ești Ancelotti sau Guardiola !
Se vede cu ochiul liber k ne mai trebuie un nr. 10 cu tupeu si tehnică peste medie, un varf cu experiență si gabarit si un fundaș dreapta solid si bătăios ( gen Mora de la prăzari ), deși Manea își face bine treaba pe banda dreaptă in ultimul timp…
Ce te faci însă dacă ăștia 3 aduși se accidentează sau cumulează galbene la rând, in play.off ? Sau fac o toxiinfecție alimentară si se kkă pe ei inaintea meciului X sau Y ?
Ajungi tot la forța grupului si priceperea staff-ului tehnic, fizioterapeut, medic, maseuri ( k fost fotbalist de divizia A si B, vă spun k maseurii sut f. importanți si înainte si după meci….) și PSIHOLOG ( apropos, nu cred k avem așa ceva la echipă, angajat permanent ) !
Din ultimele 4 meciuri am luat doar 4 puncte si mi-e tare teama ca dupa meciul cu FCSB o sa ramanem tot cu astea 4 puncte luate, dar din 5 meciuri.
Dupa meciul cu oile cadem pe 4 !
Suntem cea mai slaba echipa din primele 6 !
Echipa lor, astia nu sunt jucatori de noi, de Rapid !!!