Craiova, lecția mea de smerenie

De Black Friday n-avem reduceri.
Avem ceva mai bun. Înscrie-te acum.
Prin trimitere, ești de acord să primești emailuri despre oferta noastră specială.
Acum 31 de ani, în noiembrie 1994, Rapid juca pe Giulești cu Craiova. La 2-0 pentru olteni, am început să mă rog: „Doamne, ajută-ne să revenim.” Imediat s-a făcut 2-2. Iar eu, în loc să mulțumesc, m-am comportat exact ca evreul din bancul cu „locul de parcare”. O să vi-l spun la final.
Răsplata? Craiova a revenit, Rapid a ratat și un penalty, iar meciul s-a terminat 5-3 pentru ei. Lecția a fost clară, dar greu de înghițit.
Despre 2 mai 1998 nu vreau să vorbesc. Sunt convins că mulți rapidisti au trădat atunci, și nu vreau să duc gândul în direcția aia.
Zilele trecute, la meciul în care oltenii au egalat în ultima secundă, aveam deja pregătit articolul victoriei. Urma să-l public imediat după fluierul final. Doamne, ce text era! Fiecare frază mirosea a aroganță. Dar Dumnezeu a avut alt plan.
M-am întristat că mi-au fost spulberate planurile, dar acum înțeleg: Craiova e pentru mine un instrument de măsurare a smereniei și a recunoștinței. De fiecare dată când jucăm cu ei, îmi amintesc că mai am mult de lucrat la mine. Noi toți avem.
Și oricât ne-am strădui, nu vom ajunge niciodată „smeriți desăvârșiți”. Pentru că n-am auzit pe nimeni smerit să spună: „Vai, ce smerit sunt eu!” – ar anula totul dintr-o suflare.
Și acum, bancul.
Un evreu trebuia să ajungă la o ședință importantă, unde urma să semneze un contract de două milioane de euro. Ajunge, dar parcarea e plină. Intră în panică și se roagă:
– Doamne, dă-mi un loc de parcare!
Nimic.
– Dacă-mi dai un loc de parcare, donez 10.000 de euro la săraci!
Tot nimic.
– Bine, 100.000!
Silence.
– Un milion, Doamne, un milion, dar dă-mi un loc!Exact atunci, o mașină pleacă singură din parcare. Evreul trage brusc pe dreapta și spune liniștit:
– Lasă, Doamne, nu mai e nevoie. Am rezolvat.
Așa suntem și noi, de multe ori. Cerem ajutor, dar uităm să fim recunoscători. Iar Dumnezeu, uneori prin fotbal, alteori prin viață, ne amintește că smerenia nu se predică. Se învață.




Apoi victorie in Cupă la Mioveni cu Argeșul, ks nu dârdâim la ultimul meci din grupă ( un sistem idiot, conceput de cretini care n-au jucat un meci oficial pe teren in viața lor,acest sistem pe grupe ) Apoi ar mai trebui 7 p cu Bot’șeni la ei la țărănoaia, cu Oțelul pe Giulești si cu oile pe Arena Natională… Neapărat victorie cu oile, ptr. a păstra ecartul față de ei !!!
Nu mi se par imposible aceste 14 p in 6 etape, dar sunt bune si 12-13 p FĂRĂ MECI PIERDUT NICĂIERI ! Hai Rapidulețuuuuu !
Doamne Ajută… dacă merităm să Ne ajuți !
Dumnezeu SIGUR are treburi mai importante decat fotbalul, pe unele le-a enumerat @Forza Rapid, bravo lui !
Ideea ar fi dacă ne mulțumim cu 7 p in următoarele 3 etape, Argeșul ( A ), CFR ( D ) si Csikszereda ( A).
Se ajunge ca la fcsb, unde dumnezeu devine și fundaș și atacant ! Vai de noi…sau vai de cel ce scrie aiurelile astea…
Da,da… La câte lucruri oribile se întâmplă pe planeta asta: războaie, distrugeri, accidente, crime, sinucideri, violuri, tâlhării, tot felul de nenorociri, copii maltrataţi, abuzaţi sexual, sau chiar copilaşi care mor de leucemie sau alte forme de cancer (sau alte boli) sigur pe dumnezeu îl doare-n cot de toate astea pentru că el este ocupat să se uite la Rapid-Craiova sau Craiova-Rapid şi să se decidă cine dă gol şi cum se termină rezultatul…