Cristi Săpunaru a vorbit. Clar, apăsat, cu nerv. Iar ce a spus în direct la Digi Sport n-ar trebui trecut ușor cu vederea. A spus că s-a mințit. Că n-a primit nicio ofertă. Că a fost îndepărtat fără să i se spună direct, bărbătește, în față. Că imaginea cu berea – pretextul perfect – a fost o înscenare. Că are dovezi. Că va da în judecată o „persoană iubită de suporteri”.
Dar în spatele tuturor acestor declarații – unele emoționale, altele cu subtext juridic – se profilează o întrebare simplă și rece:
Cine a orchestrat totul?
Pentru că – și aici vine momentul-cheie – în discuția telefonică avută în direct cu Săpunaru, moderatorul Vali Moraru a spus clar: „Mihail Marian m-a direcționat către ofițerul de presă, pentru că nimeni nu mai poate vorbi cu presa fără acordul clubului.”
Nimeni nu mai poate vorbi cu presa fără acordul clubului.
Să o repetăm: nimeni.
Și-atunci? Dacă nimeni nu vorbește de capul lui, înseamnă că Daniel Carciug, atunci când a oferit presei acele imagini și informații despre Săpunaru, nu acționa pe cont propriu. Ci la ordin. La comandă.
A cui?
Nu acuzăm pe nimeni. Dar punem întrebarea care doare: cine avea interesul să-l scoată din club pe Săpunaru exact atunci? Cine s-a simțit amenințat de iubirea pe care o arată galeria față de Cristi?
Știm cu toții ce s-a scandat în Giulești după meciul cu CFR:
„Săpunaru, ține minte, îți stă bine președinte!”
Un mesaj care, probabil, n-a fost digerat prea ușor în birouri.
A urmat imaginea cu berea. Campania de discreditare. Și, în final, eliminarea.
Elegant? Nu. Corect? Nici atât.
Așa a fost dat afară Cristi Săpunaru. Nu cu o strângere de mână, nu cu respectul datorat unei legende, ci prin cea mai perversă metodă posibilă: prin mizerie, manipulare și minciună.
De ce? Pentru că era prea iubit?
Rapidul poate supraviețui înfrângerilor, dar nu și trădărilor. Iar când îți dai foc propriilor stâlpi de sprijin, să nu te miri dacă tribuna începe să întrebe: de ce? Și, mai ales, să nu te supere răspunsul găsit.
