O, da! Intr-o lume guvernata de metode de parenting si influenceri apar si eu, mama „pe dos”!
Niciodata aranjata ( a se citi uneori), vesnic pe fuga. Vesnic cu ceva de comentat la adresa copiilor! Tot explic, vorbesc, gesticulez…ma agit!
Si ochii sunt atintiti asupra mea, asupra noastra!
Dar nu-mi pasa! Caci nu e despre ei! E despre noi, despre realitatea noastra, pe care putini o stiu!
E despre intrebari puse de 100000000… de ori, despre ghionturi date pe la spate unul altuia, despre plansete obositoare si comentat excesiv! Ca doar sunt doi- doua minuni rupte din soare, fapturi cu trupuri aparent firave, dar minti agere si vulcanice!
Nu e nici macar despre jocuri pe televizor/ calculator- inca nu e cazul!
Prefer sa ramanem la ” nu te supara frate”, ” deschide urechea bine”, Tabinet sau alte jocuri de pe vremea mea! Poti spune ca sunt old fashioned! I don’t care!
Intr-o lume guvernata de Roblox si Minecraft, hai sa fim noi cireasa de pe tort!
Bucuria sa vina din „te-am inchis la Fazan” sau „hai sa te invat Tomapan”!
Pastreaza-ti inocenta, pui de om, cat inca mai poti! Artificialul si parerea celorlalti sa nu te schimbe si nici sa nu te faca sa te simti altfel decat vrei tu!
Nu lasa ocazia nimanui sa te influenteze. Da tu tonul, sa danseze dupa cum le canti tu!
Intr-o lume a telefoanelor mobile, fii tu omul cu cartea, omul cu ideile, cu muzica!
Nu mi – a placut sarcasmul, bullyngul nu m-a atins! Am invatat sa fiu tare, desi doar eu stiu cum am reusit!
M-am autoeducat si mi-am promis mie ca nu voi face nimanui pe plac, daca eu nu rezonez cu ideea, cu grupul!
Intotdeauna mi-a placut sa fiu eu, fie ca am placut sau nu altora!
Sinceritatea mea de multe ori a fost cruda, insa am invatat „sa o imbrac in haine de gala”!
Am preferat sa fiu sigura impotriva tuturor, daca acela mi-a fost Crezul si am evitat companiile proaste, cu riscul singuratatii!
Nu mi-au placut formele fara fond si, de multe ori, am fost eu cu mine- si mi-a fost de ajuns!
Intr-o lume in care ne-am indepartat de simplitate si bunatate, ma lupt sa ies la liman!
In suflet m-am pastrat copil si inima mi-e plina de murmur!
Ma transpun in lumea satului, unde am trait o buna parte din copilarie, lungi vacante de vara la bunici!
Simplitatea e inca la ea acasa; inima tresalta si amintirile ma chinuiesc! Mi-e dor si doare!
Timpul nu sta pe loc si nu ne cruta! Revin in prezent si imi atintesc ochii spre copii!
Oh, Doamne, cresc si eu o data cu ei, dar traiesc alte vremuri! Parca mi-e si mie greu sa m-adaptez…d-apai lor!
Vrand-nevrand sunt iar pe bancile scolii…la toamna deja in clasa a treia!
Amintirile au palit din vremea mea, materia e alta, temele greoaie!
Sunt colega lui Patrick de banca, din cand in cand!
El e sufletelul meu cu pete-n par, cu suflet inocent si zambet sincer, copilul greu incercat de viata, caruia Dumnezeu ii zambeste prin toti porii!!
Viata nu-i usoara, Cu siguranta, pentru nimeni!
Am invatat sa renunt la perfectiune, sa-mi scot masca si sa-mi dau voie sa gresesc, sa fie mizerie in casa, sa stau in pat cand nu mai pot!
Incerc, inca nu-mi iese prea bine, sa ma scad presiunea, sa renunt la a mai fi mama „militar”, omul in control! Am obosit parca…
Am tinut cu dintii de reguli, m-am ambitionat sa ma autodepasesc si sa obtin din orice Esec, un pas spre succes!
Nu mi-am permis pasi gresiti si, de multe ori, am permis altora sa ma judece si m-am lasat calcata in picioare!
Am suferit, am plans, am cazut, m-am ridicat, m-am scuturat de praf si am continuat!
Uitandu-ma in urma, as zice ca a fost usor!
Amintindu-mi pasii, a fost al naibii de greu!
„Parinteala” nu a venit cu un manual, ce am citit a fost destul de departe de realitate; teoria nu s-a pupat cu practica!
Nevoi diferite, temperamente diferite, hobbyuri diferite…
Vremuri tulburi! Incerc sa ma mentin lucida- cat pot, cum pot!
Inima deja a luat-o razna! Bate uneori in ritm de hip-hop, semn ca e in cautare de frecvente noi!
Mai glumind…sau nu, chiar cardiologul mi-a spus ca imi prieste stresul!
Sunt vesnic intr-un carusel de emotii! Intr-un „Crazy Mouse” care coteste cu viteza si inima iti ingheata (n-am fost niciodata mare fan al parcurilor de distractii, dar mi-a placut sa imi testez limitele)!
Intr-o lume in care parerea e exprimata din ce in ce mai rar, de teama sa nu deranjeze, aleg sa dau voce gandurilor si sentimentelor innabusite!
Aleg sa raman imperfecta si inocenta in simplitatea mea!
Si crede-ma, ma poti confunda usor cu un copil de liceu, dupa statura, „dupa vorba, dupa port!” Desi, gandind mai bine, nepurtand machiaj si haine prea „fistichii”, raman cu brio la scoala generala!
Pe final, las o poezie scrisa de mine, care ma defineste perfect:
Parerea mea e doar a mea!
Iti multumesc, nu te baga!
Si crede-ma, ca de-mi doresc,
La tine o sa ma gandesc!
Daca eu vreau sa plac ceva…
E treaba mea, nu te baga!
Nu trebuie sa iti explic…
Atata zic, in rest nimic!
Ce eu iubesc, e treaba mea!
Ce vreau sa fac, nu ma-ntreba!
Nu esti tu in papucii mei,
Ca sa ma judeci, ce tot vrei?!
