În cartea Eroarea lui Descartes (1994), neurologul Antonio Damasio contestă dualismul minte-corp propus de René Descartes, argumentând că emoțiile joacă un rol esențial în luarea deciziilor și în raționamentul uman. Prin studiul pacienților cu leziuni în cortexul prefrontal, Damasio a descoperit că, deși aceștia aveau un intelect intact, luau decizii extrem de slabe din cauza incapacității de a simți emoții.
Astfel, pentru un om lipsit total de emoții, traversarea străzii pe roșu sau pe verde devine tot una, deoarece nu resimte frica, anticiparea pericolului sau consecințele negative ale alegerii sale. Damasio a demonstrat că emoțiile nu sunt simple reacții subiective, ci ghiduri esențiale în procesul decizional, ajutându-ne să evaluăm rapid situațiile și să luăm decizii adaptative. Fără acest mecanism, rațiunea devine paralizată în fața alegerilor complexe, ceea ce poate duce la comportamente iraționale sau chiar autodistructive, în ciuda unei inteligențe intacte.
Pe de altă parte emoția fără rațiune ar fi haotică și necontrolată, determinând reacții impulsive fără o evaluare logică a situației. Un om dominat exclusiv de emoții ar putea reacționa exagerat la stimuli minori, fără să înțeleagă consecințele acțiunilor sale. De exemplu, ar putea fugi speriat fără motiv real, s-ar enerva violent pentru lucruri nesemnificative sau ar acționa pe baza fricii ori dorinței, fără să analizeze dacă este oportun sau corect. În esență, fără rațiune, emoțiile ar deveni o forță oarbă, lipsită de direcție, generând un comportament instabil și imprevizibil.
Echilibrul dintre emoție și rațiune este esențial în spectrul politic, atât pentru lideri, cât și pentru electorat. Oamenii nu votează doar pe baza unor analize logice, ci sunt profund influențați de emoții – speranță, frică, furie sau entuziasm. Totuși, dacă emoțiile domină complet, electoratul poate lua decizii impulsive, ghidate de populism sau manipulare, fără a evalua consecințele pe termen lung.
Pe de altă parte, o abordare excesiv de rațională, fără implicare emoțională, poate duce la apatie politică, lipsă de mobilizare și dezinteres civic. Democrația sănătoasă necesită un echilibru: cetățenii trebuie să fie suficient de emoționați pentru a participa activ, dar și suficient de raționali pentru a discerne între promisiuni populiste și politici realiste.
Liderii politici care reușesc să îmbine empatia și argumentele solide câștigă încrederea electoratului, în timp ce cei care exploatează doar emoțiile riscă să polarizeze societatea. Astfel, o societate echilibrată politic este una în care oamenii își temperează instinctele emoționale cu rațiune și analizează critic deciziile ce le influențează viitorul.
În 2017, mii de oameni au protestat împotriva introducerii unui prag la abuzul în serviciu, percepând măsura drept o încercare de a favoriza corupția. Totuși, mulți dintre protestatari nu știau că, în realitate, această modificare venea ca reacție la o decizie a CCR, care dezincriminase abuzul în serviciu, iar pragul îl reintroducea ca infracțiune.
Această reacție arată cum indignarea colectivă poate fi exploatată în lipsa unei informări complete. Emoția de furie și frustrare a fost alimentată de retorica politică și de presiunea socială, ceea ce a condus la proteste de amploare. Însă, când efectele juridice reale au început să se vadă – achitările în lanț –, entuziasmul protestatar s-a stins rapid, semn că impulsul emoțional inițial nu fusese susținut de o analiză logică aprofundată.
Acest caz subliniază importanța echilibrului emoțional-rational în politică: o societate democratică funcțională are nevoie atât de reacții emoționale la nedreptăți, cât și de discernământ pentru a înțelege contextul real al deciziilor. Fără acest echilibru, se poate ajunge fie la manipulare, fie la indiferență periculoasă.
Politica este un subiect extrem de delicat, deoarece implică valori, interese și percepții diferite, care pot stârni emoții puternice. Oamenii tind să se identifice profund cu anumite ideologii sau lideri, iar discuțiile politice pot degenera rapid în conflicte dacă nu există un echilibru între emoție și rațiune.
În plus, politica nu este doar despre idei, ci și despre impactul real asupra vieții de zi cu zi, ceea ce face ca dezbaterile să fie intense. Manipularea emoțiilor, dezinformarea și polarizarea sunt riscuri majore, motiv pentru care o abordare echilibrată, bazată pe gândire critică și dialog, este esențială pentru o societate sănătoasă.
Siguranța unui sistem democratic depinde în mare măsură de adevăr și de capacitatea cetățenilor de a distinge între faptele reale și informațiile distorsionate. Atunci când adevărul este înlocuit de propagandă, societatea devine vulnerabilă la manipulare, iar deciziile colective riscă să fie luate pe baza unor percepții false, mai degrabă decât pe o înțelegere clară a realității.
Presa joacă un rol crucial în acest context, fiind atât un garant al informării corecte, cât și o potențială sursă de dezinformare. Când mass-media își respectă misiunea de a prezenta faptele într-un mod echilibrat și obiectiv, contribuie la consolidarea unei societăți bine informate, capabile să analizeze critic deciziile politice. Însă, atunci când presa devine instrument de propagandă, realitatea este distorsionată, iar emoțiile publicului sunt manipulate în scopuri politice sau economice.
Un exemplu relevant este răspândirea știrilor false și a dezinformării prin canale media partizane, care exagerează sau denaturează evenimente pentru a induce frică, furie sau speranță nefondată în rândul cetățenilor. Aceste tactici polarizează societatea, împiedică dezbaterea rațională și favorizează decizii bazate pe reacții impulsive, mai degrabă decât pe o analiză atentă.
Într-o democrație sănătoasă, adevărul trebuie să fie un principiu fundamental. Atât politicienii, cât și presa au datoria de a respecta faptele și de a nu exploata emoțiile publicului în mod manipulator. De asemenea, cetățenii au responsabilitatea de a-și cultiva gândirea critică și de a verifica sursele de informare înainte de a reacționa sau de a lua o poziție fermă pe o temă politică.
Fără adevăr, societatea riscă să fie condusă de iluzii și de frici artificiale, iar acest lucru subminează însăși esența democrației. Numai printr-un echilibru între rațiune și emoție, susținut de o informare corectă și onestă, poate fi asigurată o viață politică sănătoasă, bazată pe decizii responsabile și pe un dialog autentic.
Astfel, echilibrul dintre emoție și rațiune nu este doar un principiu teoretic, ci o necesitate fundamentală pentru funcționarea corectă a societății. Emoțiile oferă motivație și direcție, în timp ce rațiunea temperează impulsurile și permite o analiză lucidă a situațiilor. În politică, în viața de zi cu zi și în luarea deciziilor personale, armonizarea acestor două dimensiuni este esențială pentru evitarea manipulării, pentru o participare civică responsabilă și pentru construirea unei democrații solide. Numai printr-o informare corectă, un discernământ critic și o gestionare echilibrată a emoțiilor putem asigura un viitor în care deciziile sunt luate în cunoștință de cauză, nu sub imperiul impulsurilor de moment.
În zilele noastre, deciziile lipsite de discernământ ale Curții Constituționale, începând cu interzicerea Dianei Șoșoacă pe motiv de delict de opinie și continuând cu anularea în totalitate a alegerilor fără a prezenta niciun motiv clar, au creat în societate un climat de incertitudine și nemulțumire profundă. Deciziile lipsite de o fundamentare clară sau de transparență adecvată subminează încrederea cetățenilor în instituțiile statului și în procesul democratic în ansamblu. Atunci când Curtea Constituțională, care ar trebui să fie un garant al respectării legii fundamentale și al echilibrului instituțional, ia decizii ce par a fi arbitrare sau lipsite de explicații logice, se creează un spațiu propice pentru speculații, manipulări și polarizare socială.
În cazul interzicerii unui politician pe motiv de „delict de opinie”, există pericolul ca libertatea de exprimare să fie pusă sub semnul întrebării, iar voința populară să fie ignorată. Aceste măsuri, fără o justificare solidă, riscă să creeze o stare de neîncredere față de instituțiile democratice, care ar trebui să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor.
Pe de altă parte, anularea alegerilor fără o explicație clară a deciziei este o lovitură directă în încrederea publicului în procesul electoral. Fără transparență și fără o argumentare coerentă, se creează un teren fertil pentru teorii ale conspirației și pentru manipularea opiniei publice. Aceste decizii nu fac decât să adâncească diviziunile politice și să erodeze încrederea în justiție, ceea ce poate avea efecte de lungă durată asupra stabilității instituțiilor democratice.
În acest context, este esențial ca autoritățile să ia măsuri pentru a restabili încrederea publicului, oferind explicații clare și transparente pentru deciziile importante, astfel încât cetățenii să simtă că au un rol activ și că drepturile lor sunt protejate în mod corect. Fără acest lucru, riscurile de polarizare și dezbinare socială rămân o amenințare constantă.
Dragoș Leasă
1923.ro
