Deciziile luate strict rațional, în lipsa totală a emoțiilor, sunt imposibile, fapt demonstrat neuroștiințific de Antonio Damasio.
În cartea sa, Eroarea lui Descartes, Damasio scoate în evidență cazul unui bărbat pe nume Elliot, care și-a pierdut capacitatea de a lua decizii în urma unei tumori cerebrale.
Înainte ca tumora să-i afecteze lobul frontal al creierului, Elliot a avut o viață de succes, cu o carieră prosperă, o familie și prieteni apropiați. După operația pentru îndepărtarea tumorii, inteligența lui a rămas intactă, dar și-a pierdut capacitatea de a simți emoții.
Din cauza lipsei emoțiilor, Elliot nu a mai putut să ia decizii. De exemplu, nu putea decide cum să își clasifice documentele la birou, chiar și pe baza unor criterii simple. Chiar dacă putea identifica opțiunile logice pentru o decizie, nu putea alege între ele deoarece opțiunile îi păreau la fel de atractive (sau respingătoare).
În cele din urmă, și-a pierdut locul de muncă, a divorțat de două ori și și-a înstrăinat familia.
Damasio concluzionează că emoțiile ne ajută să filtrăm opțiunile și să navigăm prin lume. Fără emoții, toate alegerile par la fel de bune sau rele, ceea ce face luarea deciziilor extrem de dificilă.
Am tot văzut în ultimul timp, printre rapidiști, propagându-se ideea că la Rapid lucrurile se fac strict rațional. Fără suflet. Fără emoție. Rece. Și mi se pare o teorie nu numai greșită, dar, așa cum am explicat mai sus, argumentat științific, acest lucru este imposibil.
Deciziile pe care le-a luat Dan Şucu sunt chiar foarte puternice din punct de vedere emoțional. Doar că emoția responsabilă cu ceea ce face patronul la club e o puternică dorință de a transforma Rapidul într-o adevărată forță pe plan intern, dar și internațional și nicidecum o emoție nocivă care te-ar face să plutești pe-un nor în timp ce rupi petale de margarete fredonând „mă iubește, nu mă iubește”.
Rapid s-a bucurat de-a lungul vremii de artiști extraordinari, în toate domeniile. Nu-i nevoie să-i menționez. Îi știți deja, iar în afara de asta, lista fiind foarte lungă, nu vreau să trec pe nimeni la „etc.”.
Până la Dan Şucu, Rapid nu a avut pe nimeni care să stăpânească atât de bine ARTA MANAGEMENTULUI.
Nici măcar George Copos, iar drept dovadă în acest sens stă falimentul care i se datorează într-o proporție covârșitoare. Sigur, am putea da vina cum o fac toți, pe suporterii care i-au dus coliva la tribunal. Dar asta nu ar însemna altceva decât că judecăm strict emoțional. Lucrurile au stat cu totul și cu totul altfel. George Copos e un om mult prea puternic pentru a fi doborât de astfel de acțiuni. Adevărul e că Rapidul și fostul patron nu mai erau compatibili. Deloc. Și de aceea s-a rupt totul. În fine… e o altă discuție pe care o vom relua. Poate! Cândva.
Concluzia e simplă: În Giulești am avut mereu cele mai puternice și mai frumoase emoții, iar când din cauza lor riscam să ne luăm zborul, a avut Rapidul mereu soluțiile potrivite și ne-a readus cu picioarele pe pământ. De aceea îl iubim atât de mult și de aceea la Rapid nu se poate RAȚIUNE fără EMOȚIE (și poetic vorbind, nu numai științific).
Vă las cu o piesă în care, printre altele, am descris perfect Rapidul: „Un trup ce-adună laolaltă suflete și creiere”. Audiție plăcută.
Dragoș Leasă
