Așa era identificat în copilăria mea pe ulițele de la țară, cineva care purta un nume comun și se aducea vorba de el. Așa erau cunoscuți în urbe și de ceilalți, ,, din neamul cutare ” , al lui cutare, pentru că două trei generații erai identificat prin bunicii și chiar străbunicii tăi.

Nico e al nostru, e din neamul Rapid, pecetea asta l-a urmat și când era în Franța sau la Astra. Nici nu avea cum să fie altfel pentru unul ca el, un băiat bine crescut, educat în spiritul neaoș romanesc al comunităților în care oamenii îți dau binețe de te cunosc ori ba, respectul vârstei primează în fața funcției, un băiat care și-a format caracterul parcă pentru un domeniu și pentru o lume departe de fotbal.

Temperamentul calm pentru care nu are niciun merit fiindcă așa te naști, este poleit de un caracter nobil, însușit de cei șapte ani de acasă și definitivat în mediul sănătos din care ai luat doar ce a fost bun. Parcă îl vad pe Hizo când zicea,, am doi băieți la tineret , care vor ajunge fotbaliști ” ( Bratu și Nico).

Nico al nostru pare a fi un paradox al lumii fotbalului de la noi în general și al Rapidului în special, e un fel de medic psihiatru într-un balamuc, pare mintea limpede, calmă, rațională, ce transmite cumpătare și nevoia de discernământ către noi nebunii frumoși ai Giulestiului.

Uneori și pe mine mă enervează lipsa lui de reacție imediată la măgăriile din fotbalul nostru, parcă aș prefera să riposteze spontan la nedreptățile din teren, ca și noi din tribună care sărim imediat cu,, arbitrule să – ți dăm la m–e,” însă îmi dau seama că e mai bine așa, e nevoie și de un factor de echilibru , careva cugetă mai profund , pentru a nu spune lucruri ce pot face rău clubului.

Pentru cine nu știe, Angelescu și Ciucu au fost întâi prietenii lui Nico, ulterior au devenit acționari la Rapid, doi investitori parcă fiecare, un Nico în spirit și simțire, după chipul și asemănarea lui , cu același calm cumpătare și profunzime în gândire.

Să ne trăiești ani mulți, Nico al nostru, să te iubească viața și să – ți ofere tot ce meriți, să te răsplătească pentru bunătatea sufletului tău mare ( știu ce zic, știu multe din proximitatea ta), să – ți dea Dumnezeu sănătate , putere de muncă și inspirație să reușești ce dorim noi toți rapidiștii și sunt convins că și tu, să ții Rapidul sus, chiar dacă e greu, știm și noi că e greu să te lupți cu o caracatiță din fotbal, ce are tentacule întinse peste tot. În astfel de condiții, izbânda e mult mai meritorie.

Să ajungi ca atunci când îți faci rugăciunea de seară, să spui ca nea Mitică Dicu ,,dă – mi Doamne ce merit” și vei avea un trecut de care să nu ți fie e rușine, un viitor de care să nu ți fie teamă și nu uita să faci rai din ce ai.

MUUUUULȚI ANI CU BINE , NICO. ❤️❤️🍁🍁

Mitica Dicu