ANALIZA MIHAI SCHIAU | Centenarul Rapidului, un sezon fără nunți și înmormântări

Centenarul Rapidului, un sezon fără nunți și înmormântări.

ANALIZĂ 2022-2023

Mai sunt doar câteva zile până începe noul sezon, al doilea consecutiv al Rapidului în Liga I și cel la finalul căruia vom sărbători centenarul, motiv pentru care am zis să fac o analiză a parcursului care ne așteaptă, din mai multe perspective:

1. Debutul de foc.

Privind la rece, nici că se putea un start de campionat mai potrivit pentru Rapid decât cel pe care l-a hotărât țintarul: deplasare la CFR Cluj, acasă cu FCSB și deplasare la Universitatea Craiova. În primul rând, avem șansa de a ne măsura devreme forțele cu singurele echipe mai bine cotate decât noi (conform caselor de pariuri, avem a patra șansă la câștigarea titlului). În al doilea rând, putem profita de faptul că adversarele nu se vor afla încă la turație maximă și, pe deasupra, vor fi implicate, atât fizic, cât și mental, în competițiile europene.

Nu în ultimul rând, chiar și în cazul puțin probabil în care nu vom lua niciun punct din aceste trei meciuri, ar trebui să beneficiem de continuitate, întrucât postul lui Adi Mutu nu poate fi în pericol (înfrângerile pe linie ar fi rezultatele scontate, conform acelorași bookmakeri);

2. Lotul.

Transferurile de până acum nu sunt chiar cele visate de suporteri, însă cu siguranță lotul este mai puternic decât cel din sezonul precedent.

În primul rând, Moldovan și Kait sunt, pentru mine, certitudini (aflați deja la potențialul maxim), în timp ce Albu, Pănoiu, R. Ilie, Ioniță, Vojtus, poate chiar și Sefer, ar trebui, în mod normal, să fie la un nivel superior față de anul trecut. În al doilea rând, Onea și Crepulja, doi jucători în care am mare încredere, au revenit după accidentări și își pot face loc cu ușurință în primul 11.

Pe de altă parte, noile „implanturi”, dar și faptul că am scăpat de anumiți jucători din lot, înseamnă că nu vor mai exista improvizații și soluții de compromis, care să ne coste puncte importante.

Bineînțeles, așteptăm cu toții vârful promis în mercato-ul de vară, dar eu privesc cu speranță și spre pauza de iarnă (trei din cele patru transferuri de la începutul lui 2022 au fost foarte bune).

Cât despre restul, Săpunaru, Grigore și Morais vor fi la fel de utili, în ciuda vârstei înaintate, în timp ce de la Moise, un jucător inteligent, am așteptări mai mari decât până acum;

3. Noul Giulești.

Cu siguranță, suporterii și noua noastră casă reprezintă cel mai vizibil, dacă nu chiar cel mai mare atu în stagiunea viitoare. Aici nu sunt multe de spus, pasiunea și forța galeriei Rapidului fiind arhicunoscute, iar meciul cu FCSB va fi prima și cea mai bună dovadă în acest sens. Deși pe ei îi recomandă calitatea individuală, cu siguranță vor fi întâmpinați de o ostilitate care le va tăia picioarele, având în vedere tinerețea lor și faptul că nu au absolut deloc experiența unor meciuri tari (nici în campionat, întrucât partidele cu CFR au fost mai degrabă amicale, și cu atât mai mult în cupele europene, unde sunt eliminați mereu în primele tururi).

Prin urmare, „căpriorii” noștri vor fi împinși de la spate cu o intensitate covârșitoare, care va încerca să-i poarte spre o altă victorie atât de dorită de toată suflarea alb-vișinie;

4. Conducerea.

Dan Șucu, Victor Angelescu și Daniel Niculae s-ar putea dovedi la fel de importanți pentru succesul Rapidului precum galeria, având un atu care nouă ne lipsește: echilibrul. Fie că ne place să admitem, fie că nu, absolut toate deciziile lor de până acum au fost corecte (ultimele două exemple în acest sens fiind plata datoriei către Julio Cesar, înainte de decizia finală a instanței, și acceptul ca partida cu FCSB să se desfășoare pe Giulești, nu pe Arena Națională). În schimb, noi, suporterii, suntem recunoscuți pentru faptul că facem nuntă la fiecare victorie și înmormântare la fiecare înfrângere.

Nu ar strica să fim mai cumpătați, să privim „the bigger picture”, să ne reamintim că în sezonul regulat partidele se joacă pe 1,5 puncte, nu pe 3, și să facem din nou apel la previziunile caselor de pariuri: anul trecut, am fost creditați cu locul 8 și am terminat pe 9, deci anul acesta ar trebui să prindem play-off-ul fără prea mari probleme, cât timp nu se întâmplă ceva neprevăzut (iar din partea management-ului este puțin probabil așa ceva);

5. Adversarele.

La o primă vedere, pe lângă noi, doar FCSB, Sepsi și Craiova lui Mititelu mi se par mai tari decât în sezonul precedent, în timp ce restul echipelor arată mai slăbite (sigur, realitatea din teren poate fi cu totul alta). CFR Cluj pare ușor plafonată, Universitatea Craiova este pe minus la capitolul bancă tehnică, FC Argeș și Voluntari sunt departe de a repeta performanțele din primăvară, pe Farul i-am „ajutat” chiar noi să slăbească, în timp ce Chindia și Mioveni sunt condamnate, cel puțin pe hârtie. Botoșani și UTA pot fi încadrate la capitolul enigme, însă tind să cred că inconstanța care le caracterizează le va „trage” tot în play-out până la urmă.

Cât despre nou-promovate, toate sunt în mod evident mai puternice decât cele trei retrogradate, însă cu siguranță niciuna dintre ele nu va reuși parcursul Rapidului din stagiunea anterioară (cel puțin în primele runde);

6. VAR.

Întrucât se aplică tuturor echipelor, VAR-ul nu ar trebui să schimbe foarte multe în configurația finală a clasamentului. Cu toate acestea, faptul că, teoretic, vor dispărea arbitrii părtinitori și penalty-urile făcute cadou în minutul 90 ar putea lăsa loc surprizelor.

Din punctul meu de vedere, Rapidul ar trebui să iasă „pe plus” cu asistența video, ținând cont de disciplina în joc impusă de Adi Mutu (mult mai puține cartonașe galbene și roșii decât pe „vremea” lui Miță Iosif), dar și de mentalitatea acestuia, preluată din campionatele tari din Europa: fiecare fază trebuie finalizată.

În concluzie, echilibrul și gestionarea inteligentă ar trebui să fie cuvintele de ordine pentru noul sezon, iar președintele, acționarii și antrenorul sunt, pentru mine, o adevărată garanție în acest sens. Cât despre noi, suporterii, dacă ne obișnuim să nu mai facem nuntă după fiecare victorie (chiar și cele din derby-uri) și înmormântare după fiecare înfrângere (fie și cele de acasă, cu echipe mai slab cotate), putem fi mult mai utili echipei. Și, bineînțeles, sperăm într-un sezon fără vreo suspendare a terenului propriu și fără prea multe amenzi care vor trebui suportate de club.

Doar așa, avem șansa să asistăm la un centenar realmente istoric, raportat la situația în care ne aflam acum câțiva ani: poate „borna” de 100 de ani a Rapidului va fi încununată cu revenirea în cupele europene și adăugarea unui nou trofeu al Cupei României în vitrină, obiective anunțate mai mult sau mai puțin fățiș de către conducere.

Mihai Schiau