Ganduri de suporter | Din primii bani castigati mi-am luat un fular cu Rapid

Salutare tuturor!

Ma bucur sa fac parte din acest grup si vreau sa va impartasesc cateva intamplari din viata mea de Rapidist!

M-am nascut la Barlad, intr-o casa de microbisti format din 2 wcsb-isti (tata si fratele mare) si un dinamovist (fratele mijlociu).

Mama macar tinea cu mine fiind il mai mic..😜

Va zic, sincer, ca nu a fost deloc usor sa fii Rapidist intr-un oras pe alocuri comunist.

Mi-am luat, inca de la varsta de 9 ani, toate injuraturile posibile si imposibile (stiti multi dintre voi despre ce vorbesc).

Eram (nu ca acum as fi bogat) dintr-o familie cu multe probleme financiare si nu imi puteam permite un fular, esarfa, tricou, nici gaaand.

La varsta de 15 ani, din primii bani castigati (am turnat o placa de beton, m-a luat tata cu el) si mi-am luat un fular cu Rapid.

Era foarte greu sa gasesti in anii ’96-’97 ceva cu echipa mea, doar cu cele doua excremente se gaseau.

L-am purtat cu mandrie peste tooot, deja ma obisnuisem cu înjurăturile, ironiile din partea la toti.

Incepusem sa cresc si sa ma strige toti „Rapidistule”.

Eram foarte fericit ca, cumva, am reusit, am reusit sa tin cumva steagul sus si sa merg inainte.

Acum, in momentul de fata, m-am mutat in Popesti Leordeni, si mi s-a indeplinit un vis de acum 30 de ani: sa vad Rapidul cand vreau eu (aici vorbesc si de handbal).

Vedeam Rapidul doar cand venea la Vaslui, Iasi, Bacau, Galati.

Imi permiteam „luxul” sa platesc trenul si biletul. Am foarte multe amintiri, intamplari mai mult sau mai putin frumoase , dar…

Asta e Rapidul din Giulesti „iubeste-l si ai sa innebunesti” Va iubesc!🤗FZR!😉

George Balan