De Black Friday n-avem reduceri.
Avem ceva mai bun. Înscrie-te acum.
Prin trimitere, ești de acord să primești emailuri despre oferta noastră specială.
Era acum 28 de ani, (wow, ce bătrână sunt!), când am văzut pentru prima dată un meci al Rapidului la televizor.
Juca echipa aia frumoasă tare, cu Adrian Iencsi, cu „dinamovistul” Dănuț Lupu, cu Nae Stanciu, cu Lobonț…
Nu mai țin minte cu cine juca, eram doar un copil captivat de tot sufletul pus în teren de nebunii ăia frumoși ai Giuleștiului, și de tribună…
Și wow, ce tribună! Simțeam pasiunea lor prin ecranul televizorului, și atunci vedeam pentru prima dată ce înseamnă cu adevărat dragostea de suporter, dragostea pentru culori.
Era ceva ce nu mai văzusem niciodată, la nici un alt meci.
Atunci am simțit că acea echipă, acele culori și acei suporteri magnifici îmi vor rămâne în minte și în suflet pentru totdeauna!
Și nu au urmat vremuri foarte frumoase ale copilăriei mele, dar aveam ceva ce nu avusesem înainte, ceva ce avea să îmi definească toată ființă mea – aveam Rapidul!
Dacă eram supărată sau tristă, totul trecea pentru că urma să joace Rapidul meu și mă ducea cu el într-o lume superbă, de basm!
Au fost atât de multe dăți în care Rapidul îmi făcea lacrimile să dispară, încât mi-a devenit cel mai bun prieten și cea mai pură și mai sinceră iubire!
Dacă aveam zile mai proaste în care credeam că nu mai pot , mă uitam la Rapidul meu și știam că dacă el a putut, oricine poate orice.
Rapidul m-a învățat ce înseamă dorința, ambiția, determinarea și forța de a lupta contra oricui și a orice.
Și iată că, după ani, dragostea aia pură, de neegalat și de nedefinit, a reușit să treacă mai departe, către copilul meu.
Un copil care cânta imnul Rapidului prin casă încă de când avea 5 ani.
Un copil care a plâns de fericire când l-am dus la primul său meci în galeria Rapidului.
Un copil care a plâns continuu o oră și jumătate până a reușit să intre la vestiar și să își întâlnească idolul, pe căpitanul nostru, Cristi Săpunaru.
Un copil care l-a strâns atât de tare în brațe, cu capul lipit de el, de parcă nu voia să îi mai dea drumul!
Un copil care doarme seară de seară cu tricoul lui Cristi.
Un copil rapidist născut, nu făcut!
Și pentru asta le mulțumesc lui Dumnezeu și Rapidului meu!
„Alb – vișiniu, Rapidu’-ntotdeauna va fi viu
Când o să mor, să-mi puneți steagul pe sicriu”!
Cristina Petruta
Ti-am pregatit ceva frumos...
În stoc
În stoc
În stoc
De mult n-am mai fost asa impresionat. Mi-au dat lacrimile. Asta-i adevarata dragoste pentru Rapid.