Nu văzusem stadionul Giulești, noul stadion, decât din tren. Am zis să trec și pe partea cealaltă. Poate n-am avut timp și nici curaj până acum. A fost un mix, cumva obținut printr-un amestec între nerăbdarea de a-l vedea gata pe acesta și nostalgia faptului că cel vechi, pe care am fost la sute de meciuri nu mai este. Topping-ul este format din nerăbdarea provocată de dorința de a ajunge acolo, mai repede, la un meci. Poate chiar primul. Nu știu cât mai durează, dar cert e că pe 25 aprilie 2021 am văzut prima dată, de aproape, de peste drum, tribuna 1. Arată bine. Opera Comică e activă așa că atmosfera e și mai mișto.
Tramvaiul 11 și neobositul său drum pe lângă Giulești
Am făcut pozele, am prins anticul tramvai 11 – cred – și am dat o raită prin pasajul unde se coace un mini altar vișiniu, unde există inclusiv magazine destinate Rapidului. Dar și imagini mai vechi și mai noi cu ce înseamnă fenomenul rapidist care, în numai doi ani și două luni va împlini un secol de existență. E timp destul și de asta, deocamdată savurez prezentul. Zona e de nerecunoscut. De obicei când eram pe acolo forfota, de nedescris. Acum singurele zumzete vin din curtea teatrului din proximitate. Cu toate astea, e o stare de bine. De optimism, de speranță, de perspectiva unei împliniri care se va consuma curând. În Giulești va fi un nou stadion!
Mai e puțin!
El nu va putea șterge cu buretele nici măcar o fărâmă din istoria scrisă de bătrânul care a fost trimis între filele istoriei, la odihnă. Însă va avea deschise pagini flămânde de noi povești, de noi emoții, de noi momente de nedescris. Le așteptăm cu sufletul la gură. Deocamdată m-am bucurat vizual de ce se pregătește. Și am zis să împart și cu voi câteva cadre. Bașca tot pe 25 aprilie a mai apărut și o filmare, pe care o atașez aici. Ca de obicei, am văzut-o, merită împărtășită și nu am cum să nu vă arăt și vouă chestia asta.
