Marius Șumudică a reușit să pună, pentru prima dată în istorie, orașul Gaziantep pe harta fotbalului. E drept, defuncta Gaziantepspor a avut puțină glorie europeană când a bătut-o măr pe Lens, fosta campioană a Franței sau și mai înainte, când a cedat greu cu Deportivo Alaves, viitoarea finalistă a Cupei UEFA. Desigur că hipebolizăm puțin, dar Gaziantep oricum n-a avut prea multe momente de glorie fotbalistică. În schimb, Șumudică, a dus Gaziantep FK, pentru prima dată în istoria clubului pe primul loc. Oriunde! S-a nimerit să fie chiar prima ligă. Chiar și pentru doar câteva ore. Nu contează. Atunci, cu puțin timp înainte de finalul turului echipa avea următorul bilanț: opt victorii, șapte egaluri și doar o înfrângere.

Șumudică doar pentru cvartetul Fenerbahce – Galatasaray – Beșiktaș – Trabzonspor

După scandalul. Mocnit la început, pe urmă pe șleau. Șumudică a greșit, și-a asumat recent, însă greșeala a fost comună, pentru că și conducătorii i-au amplificat salariul pe care-l lua de vreo trei ori. Uitând să menționeze că sumele prezentate au în componență bonusuri și chiar taxe. 600.000 de euro pe an cât avea, de fapt, Șumudică, nu e de colo, dar nici nu e o sumă pe care n-o poate câștiga aproape oriunde. În mod normal, Marius Șumudică nu ar trebui să mai antreneze în Turcia decât o membră a cvartetului Fenerbahce – Galatasaray – Beșiktaș – Trabzonspor. Cam cele mai de succes echipe pe care această țară le are. În rest Șumi e prea mare să antreneze acolo. Sau, cel puțin, să antreneze pe banii ăia.

Jucători de talie mondială, rezultate la fotbal… cam puține!

Glumele sale nu au fost gustate de conducători, dar ei nici fotbalul nu-l prea înțeleg. Pentru că, orice s-ar spune, raportat la investițiile care s-au făcut în fotbalul turcesc în ultimii 30 de ani, rezultatele sunt ridicol de slabe. Și atunci când au fost ele au venit tot datorită, în bună măsură, unor români. Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, Mircea Lucescu sau Daniel Pancu. Toți au contribuit. În Turcia au fost aduși, pe bani grei, jucători uriași. Drogba, Sneijder, van Persie, Anelka, Roberto Carlos, Pepe, Eto’o și lista e chiar mult mai lungă. Și care au fost rezultatele? Vă amintiți vreo echipă turcească să fi rupt norma prin Europa în ultimii 15 ani? Parcă nu prea, așa-i?

World Cup 2002 și EURO 2008 peste România, dar câtă șansă!

La echipa națională… Da! O să spuneți că în 2002 și 2008 turcii au jucat în semifinale, performanțe pe care România nu le-a atins și nu le va atinge vreodată, ceea ce este corect. Însă, în ambele cazuri norocul, mai mult decât valoarea, au cântărit decisiv. Poate vă amintiți cum s-a calificat Turcia din grupa de la World Cup 2002, după un meci teribil cu Costa Rica, scor 1-1 sau cum a înaintat pe urmă după ce a întâlnit monștri sacri ai fotbalului precum Japonia – la al doilea Mondial, Senegal – la primul Mondial și Coreea de Sud. Apoi, poate vă mai amintiți cum a bătut Cehia sau Croația la EURO 2008. Sigur, turcii au arătat în aceste două ultime meciuri că pot fi și luptători, dar nu prea e suficient.

Că dacă ești luptător, nu înseamnă că ai și valoare. Altfel nu aveai cum să te califici la numai două Cupe Mondiale în toată istoria ta (1954 și 2002) și la doar cinci campionate europene (1996, 2000, 2008, 2016 și 2020). Dintre care la trei te-ai făcut de râs iar unul, momentan, nu s-a jucat. Poate părea că suntem acizi, însă adevărul îl spune statistica. Investiții se fac, condițiile, indubitabil, cum spune și Marius Șumudică, sunt impresionante. Probabil cum 90 la sută din echipele din România nu le au! Însă valoarea pur fotbalistică e cam pe acolo… Nu credeți, uitați-vă iar pe rezultate!

Șumudică, singurul antrenor străin din Turcia!

Marius Șumudică poate și trebuie să mai antreneze în Turcia, dar la nivelul la care merită. Iar turcii știu că el are nivel, pentru că altfel nu era singurul antrenor străin din ligile lor! Mai este Stjepan Tomas. Însă croatul a jucat ani buni acolo, apoi ani buni a fost secund la diverse echipe și abia apoi a făcut pasul către prima ligă. Iar neamțul de la Göztepe are, dacă analizați, origini turcești. El fiind tehnician în trecut la echipa turcilor din Berlin, Berliner AK07. Formație pe care am avut plăcerea să o văd live. Așa că pentru simplul fapt că a ajuns acolo, e o recunoștință din partea turcilor. Șumi a forțat nota, corect, însă conflictul a fost reciproc și trebuia rezolvat altfel, nu așa. Pe viitor, spiritele, probabil, că se vor calma și părțile se vor împăca.

Șumudică va reveni! Însă doar la o echipă de top!

Însă Șumudică nu trebuie să mai treacă la munca de jos, cum a făcut-o când a preluat o altă echipă, și mai mică, Kayserispor cu care, la fel, a făcut minuni. Aceeași echipă care acum e în coada clasamentului și care l-a pus antrenor pe… Dan Petrescu. Adică un om care a luat trei campionate la rând cu CFR Cluj! Știm, e antrenor mare, dar n-a găsit nimic nici în liga a treia din Anglia. Ce păcat… Revenind însă la Șumi. E păcat că nu poate conduce echipa până la finalul sezonului, dar contrar tuturor contestatarilor, știm că el va reveni cândva în acel campionat. Turcii sunt oameni orgolioși, iuți la mânie, nu exagerat de buni la fotbal, dar, în mod sigur, extrem de inimoși și iertători. Așa că, țineți minte! Șumudică va mai antrena în Turcia. Însă doar o echipă de TOP!