Pay-per-view, o noțiune atât de americană, dar care, curând, va intra în vocabularul iubitorilor de fotbal. Cel puțin dacă ne raportăm celui apropiat nouă, cel european. Sumele la care s-a ajuns în fotbalul din al nostru continent sunt de-a dreptul ridicole, însă tocmai asta a inversat, până la urmă, piramida, care stă pe un vârf subțire pe poziția unde, altădată era o fundație solidă. Iar catalizatorul perfect pentru acest efect de domino care deja a început este pandemia de COVID-19 care a lovit în plin sportul mondial și, mai ales, fotbalul. Pentru că, așa cum noi tot scriem, fotbalul este ținut de suporteri, iar asta se va vedea cel mai bine de acum.
Pierderi de 800 de milioane de euro numai în 2020
Se va vedea clar când în loc de 50.000 euro pe săptămână jucătorii vor ajunge la, să zicem, 12.000. Absolut justificat. Poate și așa prea mult. Cum? Păi începem cu cazul Franței. Nu e cel mai tare campionat, dar acolo drepturile TV valorau pe an, conform ultimului contract semnat undeva la 1.25 miliarde brut. Numai că a venit Pandemia. Pe urmă autoritățile franceze au oprit din aprilie până în septembrie sportul și, normal, furnizorii de transmisiuni directe nu au mai plătit. Primele pierderi, imense. Vreo 800 milioane de euro, în linii mari, pentru toate cluburile, așa cum declara Aulas, președintele lui Lyon.
Domino între deținătorii drepturilor TV din Franța
Cluburile victime colaterale – de parcă le-a pus cineva să dea salarii de milioane de euro – au zis că e o excepție. Sezonul 2020-2021 s-a reluat, lucrurile părea să reintre, cât de cât, în normal. Bine, porțile rămân închise, suporterii n-au acces. Iar pe Gerland, Felix-Boalert sau Velodrome sumele obținute din încasări nu sunt la nivelul celor din Comuna Recea sau CSM Gloria Buzău. Însă oricum, pe lângă deal-ul cu Mediapro, principalul furnizor de meciuri. Care, surpriză! În octombrie și decembrie n-a mai plătit cele două tranșe care totalizau undeva la 320 milioane de euro, iar contractul a fost anulat. Cum însă grosul venea de aici, era o problemă majoră! Apoi… Canal+ dublată de BeIN, și mai recent, a anunțat că n-are de gând să mai achite 330 milioane de euro pe sezon pentru două meciuri câte dă pe etapă.
De la 4 milioane la 600.000… E greu de crezut în pay-per-view
E normal, e criză, nu-ți poți bate joc de bani. Că oricum nu se mai uită nici naiba. Iar acest lucru s-a văzut când, printr-un gest extrem, Mediapro a încercat să dreagă busuiocul cu o platformă, Telefot, prin care abonații să achite 25 de euro pe lună pentru a avea acces la meciurile din Ligue 1, Ligue 2, Champions League și Europa League. Numai că pentru ca Telefot să fie performant și eficient – adică profitabil – ar fi trebuit să atragă peste 4 milioane de abonați. În schimb a atras… 600.000! Adică fix 15 la sută din necesar. Cu alte cuvinte totul se cam duce pe apa sâmbetei. Mai ales că, așa cum puteți găsi în link-urile atașate mai sus, fotbalul din Franța – țara campioanei mondiale la zi – se mai transmite sigur până pe 7 februarie. După… potopul!
Drepturile în Liga 1 costă 28 milioane euro / an
Sigur, în istorie au mai fost și alte probleme, însă clar nu la amploarea acesteia. Fiindcă, așa cum s-au apărat cei de la Mediapro: „e criză!” Și așa se va tot face de acum înainte fiindcă, pur și simplu nu se mai justifică plata a sute și sute de milioane de euro pentru un fenomen care nu s-a umflat decât la buzunarele fotbaliștilor. Pe care, evident, noi îi plătim. De aici, un singur pas este către un domino gigantic care va cuprinde, fără dubii și fotbalul românesc. Deocamdată, valoarea drepturilor TV în România este de 28 milioane de euro / an. Sumă uriașă dacă ne gândim la ce „fotbal” se joacă la noi. Iar asta se va vedea. Mai ales că acest contract a fost semnat între 2019-2024.
Platformele stau chitite să ia drepturile pay-per-view. La prețul corect!
Poate nu va fi pe termen scurt totul și la noi, însă e clar că într-un viitor foarte apropiat se va ajunge, ca pe vremuri, la transmiterea unui număr limitat de meciuri. La sume mai mici și, implicit, la cluburi care nu vor primi bani. Că, de exemplu, hai să pariem că numărul de oameni care se uită în direct, la TV, la un Chindia – Clinceni e format din maximum trei cifre. Pe stadion nu se mai merge – nu că ar conta asta enorm, dar ca idee. Așa că sustenabilitatea va fi pusă serios sub semnul întrebării. Platformele de streaming vor fi din ce în ce mai populare. Iar nume mari precum, să zicem, Netflix, Amazon sau HBO ar putea lua meciuri la bucată.
Scandal monstru la un semi pay-per-view pentru un… amical!
Însă le-ar lua în contextul în care le-ar putea vinde, separat, tot la bucată. La fiecare client doritor. Te abonezi la canal, îți faci cont, te loghezi și plătești ca să vezi un anume meci. Nu-ți bagă nimeni pe gât un campionat întreg, că n-are de ce. Așa că tu vei putea avea opțiunea, mult mai celebră în SUA de pay-per-view. Adică dai 10, sau 5 sau 15 lei și urmărești partida. Simplu și la obiect. Doar că e o problemă! Pentru că acum, un abonament la cablu era 20-30 lei și vedeai câte meciuri de fotbal voiai. Acum n-o să-ți placă să dai nici măcar 5 lei pentru un singur meci. Iar de cele mai multe ori, evident, nu vei da. Pentru că, de exemplu, pentru un amical amărât, FC Rapid 1923 – AFC Odorheiul Sescuiesc a ieșit un scandal monstru că nu se dă la liber.
Nu sunt bani de abonament… dar de unde avem de internet?
Fiindcă, nu-i așa, „sunt mulți copii și mulți săraci”… Bun, dar dacă acei mulți copii și săraci nu au 25 lei pentru a deveni subscriber, de unde au bani de calculator, internet și curent pentru a vedea gratuit un meci dat pe Facebook…? Divagăm puțin, dar realitatea, în esență, e asta. În momentul în care se va apela la pay-per-view, încasările cluburilor vor scădea exponențial. Deja s-au propus micșorări salariale. Și nu doar lui Șumudică. Ci și la nume mult mai grele precum Messi, de Bruyne sau Ramos. Sigur, unele sunt simple titluri de presă. Însă presă care are oameni în interiorul acelor cluburi. Iar ecuația este simplă.
Cum vor mai lua cluburile bani dacă se bagă pay-per-view?
Nu mai dai bani pe drepturi TV că nu se mai uită lumea, mai ales în sistem pay-per-view. Că doar n-o să ne spuneți că Mainz – Freiburg sau Wolverhampton – Charlton, de pildă,. ar fi urmărite de sute de mii de oameni. Hai să fim serioși! Revenind! Oamenii nu se mai uită, atunci… sponsorii la ce mai dau bani?! Știm, e mișto să apari pe pieptul unui club de tradiție precum, să spunem, Sporting Lisabona. Însă dacă audiența ta scade la 47 la sută, oare de ce ai plăti o sumă care să nu fie proporțională? Procesul pare ireversibil și, totuși, nu e ceva rău. Mai ales acum. Cumva, fotbalul ar putea să se întoarcă acasă, dar la modul adevărat. Nu cum credeau englezii că vine Cupa Mondială în 2018 când i-a făcut de râs Croația.
Fotbaliștii se vor strâmba la început, dar apoi…
Fotbalul revine acasă în sensul că mai puține meciuri vor fi transmise, iar dacă totuși vor fi transmise toate accesul va fi unul select, unul în care doar suporterii cei mai pătimași vor rămâne. Iar salariile jucătorilor vor fi pe măsură. Adică mult mai mici. Fiindcă nu justifică nimic pe lumea asta ca un sportiv să câștige milioane de euro pe an. Mai ales că nu sunt decât bani proveniți din pasiunea celor care-i privesc. Sigur, ca și cei cărora li se propun tăieri salariale acum, vor strâmba din nas la un moment dat, vor refuza, se vor trânti de pământ. Însă apoi… vor înțelege că la gradul lor de calificare tot e mai bine să iei ca sportiv profesionist 23.000 euro pe lună decât să lucrezi pe 1.800 euro într-un supermarket din, să zicem, Austria.
Bilanțul suporterilor abia pay-per-view-ul îl va putea da!
Evident, acum nu vreau să-mi închipui ce ar însemna pentru Neymar să afle că i s-ar da 30 milioane pe an în loc de 36! Însă, Mbappe, de exemplu, ar putea accepta cu bucurie și 3 milioane peste vreo 4-5 ani. Chiar dacă el visează încă, probabil, că va câștiga 100 milioane pe sezon la 25 ani… Lucrurile sunt totuși simple. Mai ales dacă restricțiile se vor prelungi. Ne-am dorit fotbal romantic, s-ar putea să-l revedem – unii să-l vadă pentru prima dată – cât de curând! Rămâne de văzut de când și cum. Însă drumul pay-per-view pentru meciurile din fotbalul european nu are cum să nu intre în linie dreaptă în cel mult cinci ani. Atunci vom vedea câți suporteri are fotbalul mondial în general și cel românesc în special!
