În orașul în care a fost inventată baclavaua, Marius Șumudică a făcut din rahat bici. Și rahatul era turcesc. În trecut pocnise și la Giurgiu. Step by step, chiaburul a transformat-o pe Gaziantep. Și formația din Anatolia de sud-est s-a transformat, dintr-o echipă de pluton, într-o formație, dacă nu de temut, respectată, cu rezultate și un fotbal plăcut.
Un așa flecar nu putea să treacă neobservat
Șumudică nu este vreun mare strateg tactic, însă a știut, peste tot pe unde a trecut, să strângă vestiarul, să vorbească pe limba jucătorilor, să-i facă pe fotbaliști să joace și pentru el. În plus, antrenorul român, cu stilul său uneori ireverențios, a devenit un adevărat personaj în prima ligă din Turcia. Reformulez. Și în prima ligă din Turcia. Așa cum a fost și în Liga 1 și la el în bloc. „Șumi”, cum a fost caracterizat de un „invitac”, „țiganul”… venit din Capitala României, așa cum „alintau” niște francezi Micului Paris, Boue qui reste (noroiul care rămâne) a călcat încălțat persanele pufoase ale fotbalului de peste Marea Neagră, s-a exprimat în portugheză și s-a murdărit de ayran pe la mustățile ghiaurești.
Un așa flecar nu putea să treacă neobservat. Aflat pe coama valului reușitei profesionale- la un moment și a clasamentului- Șumi a căzut brusc, fix pe spinarea „Măgarului lui Buridan”. Totul după ce a început să fluture prin emisiuni cu ofertă de la Al… unde a mai antrenat fostul idol al Giuleștiului și, cităm din el, a lăsat o impresie… çok güzel.
Ninel cel cu vorbele la el
Neobișnuit cu ayranul, a crezut că bașkanii de la Gaziantep se prind precum laptele bătut, mai greu, astfel că a început să întindă caimacul pentru a i se oferi prelungirea contractului. Până s-a tăiat. Iar atunci a ieșit Ninel din Șumudică. Ninel cel cu vorbele la el. Pentru că fostul atacant de gura porții, ajuns antrenor cu gura mare, a jucat o carte veche, uitată într-un palton din fir de borangic.
Și ne aducem aminte de Șumi – rapidistu’, care nu ar antrena la fcsb, însă a negociat cu Becali de nenumărate ori, până i-a ajuns mândru consilier de nopți târzii. Așa, de dragul talciocului. Sau de Șumi- rapidistu’ pe care l-a vrut Dinamo și a mers la discuții cu liderii Peluzei Cătălin Hîldan. Dar acestea sunt părerile fanaticilor. Profesioniștii gândesc și acționează altfel.
În urma lui Șumudică, la Gaziantep, o să rămână amintirea succesului de etapă, de moment, un stop cadru dulce precum o sarailie. Cu siguranță, într-o zi, mai devreme sau mai târziu, antrenorul caracterizat de unii țigan, de alții sultan, se va întoarce în Turcia. Cum am mai spus-o și în cazul Colțescu, balamuc e cuvânt turcesc. Și Ninel e atrenor bun.
„Prezentul are în el urme ale trecutului”
La echipă mai rămâne și Maxim, care și-a regăsit pofta de fotbal și forma declarată nulă prin Germania, plus Toșca, cel care nu și-a regăsit forma, pentru că nu l-a bântuit vreodată, însă și-a depășit condiția. În același timp și bașkanii, care nu au vrut să-i facă hatârul și să-i prelungească înțelegerea, rămân cu ceva. Datori! Cu un teșekkür ederim. Nu, nu am înjurat și nici nu am făcut pe nimeni arapină.
În cazul lui Ninel se traduce obrigado. În cazul nostru, mulțumesc. Pentru că Ninel a reușit, la Gaziantep, să dea gust baclavalelor acrite. Însă, din păcate pentru el, pentru bașkani, suporteri, televiziuni, Maxim, Toșca și translatorul de portugheză, Ninel nu a aflat că baclavalele nu merg cu ayran. Te strici la burtă.
P.S. „Prezentul are în el urme ale trecutului, dar prezentul face parte din viitor”.
Sursa: playsport.ro
