Vasas Budapesta – Szeged 2011. Meci din eșalonul secund. Am refuzat să plec din Ungaria fără să văd și un meci de liga a doua. În pandemie, la ei se putea merge pe stadion. La un meci de liga a doua nici măcar nu părea că se respectă vreo regulă de distanțare. Nu era nevoie de măști atunci. Mă întorc un pic în timp pentru că partida, despre care n-am apucat să scriu, s-a jucat pe 4 octombrie. Illovszky Rudolf Stadion e casa cea nouă, renovată, a lui Vasas din 2017. Nu are o capacitate nemaipomenită, doar puțin peste 5.000 de locuri, însă arată extrem de cochet. Atmosfera e bună și animată. N-ai spune că se joacă în liga a doua din Ungaria. Pare un meci dintr-o ligă inferioară germană, să zicem. Poate chiar din 2. Bundesliga, dar de la o echipă mai mică, nu neapărat una care umple stadionul.
Biletul de aproape trei ori mai scump decât în Regie
Acum însă e pandemie și nu prea contează. Iau tramvaiul 14, care mă duce direct aproape de stadion, de la Lehel Ter. Ajung, găsesc sectorul, cu ajutorul forțelor de ordine și al domnișoarei de la casă. Biletul mă costă 2.500 de forinți. Adică undeva 35 – 40 lei. Nu e la VIP, ci la tribuna a doua. Reamintesc că suntem în liga a doua. Arena e cochetă, lume e destulă, dar fotbalul cu mult sub restul detaliilor. Încă. În Budapesta salariile sunt asemănătoare cu cele din București, dar prețurile mai mari. La meciurile FC Rapid 1923 de anul trecut, un bilet asemănător era 15 lei. Pe vremea când încă intrau spectatorii la meciurile din România. Sigur, unii vor invoca anumite condiții. Însă asta nu are legătură cu clubul în sine. Ci cu o problemă pe care o vom aborda detaliat.
Vasas, depășită recent de fosta echipă a lui Marius Șumudică
Lumea dă, totuși, 2.500 de forinți pentru un bilet. Vasas nu e nici măcar una dintre echipele fanion ale Ungariei. Sigur, are șase titluri ale Ungariei câștigate. Ultimul, totuși, în 1977. Vitrina sa cu trofee pălește însă în fața giganților maghiari Ferencvaros, Honved, Ujpest și MTK. Toate din Budapesta. Ca să nu mai vorbim că recent și Debrecenul, cea mai de succes echipă maghiară din ultimii 20 de ani – la care a jucat și Marius Șumudică – i-a depășit la numărul de titluri. În sfârșit, revenind la meci. Adversarul, modest, dintr-un oraș cunoscut mai degrabă pentru handbal. La capitolul fotbal acolo, probabil, doar pub-urile și băncile din parc sunt competitive. Ungurii sunt mari iubitori de fotbal, asta se știe. Nu degaba au fost de două ori viecampioni mondiali.
Fotbal nu prea, berea și covrigul au intrat bine
Ce să mai… Szeged n-a luat vreodată măcar un titlu, așadar… Cu toate astea, echipa reactivată în 2011 deschide scorul înainte de pauză. Fotbalul, mmmm… Mai interesantă au fost în prima repriză covrigul și berea la pahar pe care mi le-am luat de la magazinul stadionului. Nu de alta, dar era cald. Mie-mi era și foame și sete, așa că au ajutat. A intrat chiar și-al doilea pahar. La capitolul sportiv, mult în spate. Bine, nu față de România, ci față de ce se joacă la nivel înalt. Cât de cât înalt, că fotbalul oricum e într-un continuu regres din punct de vedere al „pactului tacit” sport – artă. Industrializarea forțată de dictatura naturală a banilor și a sponsorilor a înăbușit demult estetica ce ne clătea ochii.
Vasas a fost condusă cu 1-0 la pauză, dar a bătut cu 3-1
După pauză, Vasas își dă seama totuși că joacă acasă, că are fani și că și-ar dori, totuși, să joace din nou în prima ligă, așa că trece la treabă. Dă un pic de pământ cu Szeged 2011 și face 3-1. De obicei, când mă duc pe la câte un meci de genul, în străinătate, port noroc gazdelor. Acum, cele două stau la fel de prost în clasament. Gazdele pe care le-am observat de la fața locului pe 6, deși n-au mai pierdut nici măcar odată de la vizita mea la ele-n casă. În timp ce Szeged 2011, un oraș de altfel extrem de frumos, cu un dom care te face să te holbezi la ale sale turnuri, alunecă încetișor spre liga a 3-a. Ar fi și păcat să nu ajungă într-un eșalon unde are șanse să se bată la locul 1.
La unguri, momentul 0 a fost pe bune
Amintiri de la acea partidă? În primul rând facilitățile stadionului pe care multe echipe de la noi, din Liga 1, nu le au… Apoi atmosfera plăcută și faptul că am putut vedea fotbal live în plină pandemie. Sigur, acum lucrurile s-au schimbat și la ei. Cu toate astea, inclusiv această partidă a reprezentat o piesă importantă din puzzle-ul pe care vi-l vom reda curând pe site legat de motivul pentru care sportul și fotbalul din Ungaria evoluează. Cu toate că, încă, ceea ce oferă din punct de vedere al calităților tehnice lasă mult de dorit. Până la urmă ei chiar au făcut un moment 0. Dar nu ca alea 100 ale noastre, ci unul pe bune, care durează. Fiindcă un moment 0 presupune sacrificarea câtorva generații. E necesar. Fiindcă dacă nu-l faci sacrifici sportul cu totul. Cam ceea ce face România.
