În urmă cu ceva zile scriam asta. Unii au comentat, că puncte, că coeficient – scuzați cacofonia. La Botoșani se vorbea despre fotbal, despre Mourinho. Cu toate că nici măcar nu putea pronunța numele adversarului pe care tocmai îl eliminaseră. Cu atât mai puțin pe cel al oponentului care avea să-i elimine. Cu toate că a jucat 30 de minute în inferioritate numerică. Shkendija, nu Botoșaniul. Presa noastră duduia de Mourinho, când mai bine s-ar fi cocnentrat pe Croitoru.
Mai ajungem să jucăm fotbal la EURO…?
Era de așteptat ca FC Botoșani să se facă de râs. Pentru că la noi nu se mai joacă fotbal demult. Sigur, mai sunt proști care cred că ne ridicăm, dar noi nu facem nimic pentru asta, ca nație. O să ne pună Islanda definitiv pecetea, pentru a înțelege unde am ajuns cu acest fotbal. Sigur, România se poate califica cu șansă. Însă e greu de crezut că poate trece și de Ungaria, chiar Bulgaria. Și dacă ar trece, până la urmă, calificarea la un EURO cu 24 de echipe, adică jumate de Continent, unde sigur te faci de râs, nu are cum să fie vreo realizare.
fcsb a reușit să se facă de râs din nou
Însă noi suntem răbdători, ne mulțumim cu puțin, chiar și cu un succes contra Ordabasy. Între timp, fcsb a avut meci la Topola. Echipă de pe locul 12 în Serbia, despre care, probabil, niciun român nu auzise înaintea tragerii la sorți. Bombardierii lui Jiji s-au calificat după un meci memorabil. 4-4 la final, 6-6 după prelungiri, în condițiile în care marea echipă sârbească a marcat două goluri în nouă oameni. A urmat o calificare eroică și exemplară de la loviturile de la 11 metri. Probabil, însă, fcsb a vrut să fie pe aceeași turnantă cu CFR în turul următor. Se anunță încă două rușini. Cu asta am mai rămas din cât fotbal am avut.
