Un eveniment special. Treptat, acest interval temporal cu adevărat special trece. Cel puțin așa pare, dacă privim totul din perspectiva fotbalului. Numai că, oricum am da-o, totul e tratat, deocamdată cu reticență maximă. Mai ales când vine vorba despre accesul suporterilor la meciuri. În Ungaria situația e însă mai curajoasă. Cum în acest stat nu au fost decât 4.000 de cazuri de COVID19 confirmate, cu aproximație, fotbalul intră mai repede în normal. Habar nu aveam, dar am fost nștiințat de un prieten că finala Cupei Ungariei se joacă cu suporteri. Vreo 10.000 la număr. Cum Pușkaș Arena are 65.000 locuri, totul pare sub control.

Finala de Cupă cu statut special

Mă trezesc târziu, mă mișc greu, și cum biletele se puteau lua doar online, mă trezesc fără. Încerc totuși să dau o tură de stadion, să iau pulsul unui astfel de moment. Echipat ca mine, inclusiv cu mască, nu prea e nimeni. Distanțarea socială, o glumă bună. Cu toate astea, se vând semințe la kilogram, cum se întâmpla și la noi, pe vremuri, iar unii dintre comercianți au… mască sau mănuși. Interesant. Meciul este unul atipic. Pe de o parte marea favorită, Budapest Honved, finalista pierzătoare din 2019 și o echipă care nu mai obținuse trofeul din 2009 și necunoscuta Mezőkövesdi SE, apărută de nicăieri spre prima ei finală de Magyar Kupa din istorie.

Outsider-ul, un fel de Unirea Urziceni, în culorile lui FCM Bacău

Dacă eși pasionat de fotbal, n-aveai cum să nu știi de Honved, dar… cine este adversara? O echipă din Mezőkövesd, o localitate din nord-estul țării, care are puțin peste 16.000 locuitori, conform ultimului recensământ. Adică un fel de Urziceni, ca să facem o paralelă logică din punct de vedere fotbalistic. Nici nu e de mirare, clubul s-a înființat în 1975, cam în aceeași perioadă cu… PSG. Revenind la meci și, de fapt, la atmosferă. Roș-negriii care țin cu Honved vin de peste tot. Poliția escortează galeria considerată oaspete. Cu ale lor straie galben-albastre, îmi amintesc de FCM Bacăul copilăriei. Liniște totală, organizare impecabilă la intrare. Grupurile, însă, nu respectă vreo distanțare socială.

Echipat de meci, mă plimb doar prin jurul stadionului

Se bea bere pe stradă, la greu. Cu toate că în Budapesta acest lucru este interzis, la fel ca și în România, nimeni nu are treabă cu tine. S-au obișnuit, probabil, cu străinii care nu acceptă astfel de reguli ce par puerile în, de exemplu, Germania. E liniște, oamenilor le e dor de fotbal și se comportă civilizat. Forțe de ordine în număr mare. Nu e meci de mare risc, având în vedere că nu e vreun derby al capitalei, dar chiar și așa totul trebuie să fie subcontrol. Fiind echipat din cap până în picioare cu „1923”, atrag atenția unei echipe de reporteri. Mă ia la întrebări. După ce aflu că sunt străin, mă întreabă de coronavirus. Dacă mă tem, dacă respect distanța socială.

Un meci special, dar pe care nu-mi pare rău că nu l-am văzut

Mereu am fost adeptul distanțării sociale, fapt pe care îl împărtășesc. Le dau prenumele, vârsta, îi las să-mi facă ceva poze și, ca tot omu’, întreb unde le găsesc. „Mâine, în Blikk să cauți.” N-am găsit mâine, dar e OK. Important e că am avut și eu cui să mă plâng că vreau să merg la meci, dar că nu pot, nu am bilet. Oare m-ar fi ajutat băieții? Poate, însă nu era totuși moral față de atâția oameni care poate ardeau să vadă meciul și nu au putut. Adevărul e că la ce spectacol fotbalistic oferă partidele din Ungaria, cam de teapa celui din România, chiar nu regret că nu am intrat la un asemenea meci… Poate doar pentru puls, pentru a vedea cum percep oamenii fotbalul după aceste luni de penitență.

Fotbal slab, atmosferă de sărbătoare și bucuria lucrurilor mici

Dau o tură a parcului sportiv, îmi pun pe ceas să mi se contorizeze kilometrii, și observ ce se mai întâmplă. Oameni de toate vârstele abia așteaptă să vadă acest ultim act. După ce am fost la Honved – Ujpest, care n-au umplut un stadion cât un Lidl, de 5.000 locuri, nu credeam să vină 10.000 + oameni în tribună. Însă derby-ul de care vorbesc s-a jucat înainte de pandemie. Acum e altceva, totul s-a schimbat. În primul rând percepția asupra vieții. Probabil că și cea asupra micilor bucurii ale ei. În fine, când stă să înceapă meciul, îmi văd de drum. Deja împrejurimile arenei sunt goale. Vicrtoria îi revine lui Honved, scor 2-1. Este însă doar un detaliu, raportat la vremurile în care trăim.

Mircea Dominte

1923.ro