In toamna anului 1995, incepeam deja al doilea an al vietii mele de viitor fotbalist.

Eram incredibil de dornic de a reusi sa devin un fotbalist adevarat incat eram foarte motivat in a-mi depasi defectele ce-mi stateau in cale. Stiam ca n-am viteza. Ca sunt slab din punct de vedere fizic. Ca n-am o tehnica iesita din comun.

Insa vorbele lui Sames ca „fotbalul se joaca cu capul si se loveste cu piciorul” ma motivau sa dobandesc inteligenta necesara si sa muncesc pentru a diminua cat mai mult defectele pe care le aveam.

Antrenorul pe care il aveam atunci, Marin Sorin pe numele lui, ne spunea mereu ca pentru a ajunge fotbalist trebuie sa fii serios, sa muncesti si sa faci orice sacrificiu este necesar pentru asta. Lucruri foarte adevarate, pe care le poate confirma orice fotbalist mare.

La un moment dat, la scoala se anunta o excursie la munte, ce va avea loc sambata. Eu si concurentul meu pe post din echipa, Tanase pe numele lui, deoarece sambata nu aveam programat niciun meci (cel putin asa stiam noi), ne hotaram sa mergem, mai ales ca se inscrisesera si cateva fete pe care le placeam si era un moment unic de a petrece o zi impreuna.

Platim excursia integral. O suma deloc mica pentru vremurile acelea si, mai ales, deloc mica pentru niste copii de 13 ani. In asteptarea excursiei vine o veste neasteptata de la antrenorul nostru: sambata avem meci. O restanta cu echipa nu stiu care!

„Am nevoie si de Leasa si de Tanase”, spune sec antrenorul.

Foarte mult timp mi-a luat sa ma hotarasc daca sa renunt la excursie si implicit la banii platiti si sa ma prezint la meciul pe care il aveam de jucat.

Si pana la urma m-am decis. Serios, responsabil si dornic de a face orice sacrificiu necesar pentru a ajunge fotbalist, m-am prezentat sambata dimineata la stadionul CPB (Coresi, cel din spatele Casei Presei Libere, foarte cunoscut acum rapidistilor deoarece echipa a disputat acolo foarte multe meciuri in Liga a 4-a).

Tanase?! Tanase a plecat in excursie!

Se anunta echipele. Eu, foarte increzator de faptul ca Marin Sorin va aprecia sacrificiul pe care l-am facut, ma va introduce titular, mai ales ca, asa cum am spus deja, concurentul meu pe postul de mijlocas stanga lipseste, fiindca a ales altceva.

Surpriza: Leasa rezerva!

N-am intrat niciun minut in meciul acela si am plecat acasa suparat.

Supararea mea avea sa se transforme in nervi la urmatorul meci. Si nu e deloc greu de ghicit de ce: Tanase avea sa joace titular, iar eu, iar, deloc!

Dezamagirea mea avea sa se transforme intr-o lectie de viata, pentru ca n-am renuntat niciodata la dorinta de a invata, a munci si a face orice sacrificiu e nevoie pentru a fi apt de joc! Chiar daca nu am ajuns fotbalist, lucrurile acestea, in jocul nesfarsit al vietii, mi-au fost de foarte mare folos.

De ce?! Foarte simplu: Am inteles ca nimanui nu-i pasa de mine!

Nu intereseaza pe absolut nimeni sacrificiile pe care le fac. Nu intereseaza pe nimeni ce simt! Ce vreau! Lumii ii pasa doar ce ai de oferit la un moment sau altul. Iar in momentul acela, antrenorul nu avea nevoie de mine!

Si asta, este foarte foarte bine! Pentru ca din momentul in care am costientizat asta si m-am impacat cu toate cele de mai sus, am inceput sa vad altfel lucrurile:

1. Nu-i pasa nimanui de mine?! Nu-i nimic! O sa-mi pese mie de toata lumea careia ii pot fi de folos!

2. Nu intereseaza pe nimeni sacrificiile pe care le fac?! Foarte bine! O sa fac cate sacrificii e nevoie pentru a fi de folos oamenilor care au nevoie de mine!

3. Nu intereseaza pe nimeni ce simt? Nu-i nimic! Asta inseamna ca nu simt la fel ca mine! O sa spun ce simt tuturor. Poate se va gasi cineva care simte la fel si vom putea colabora constructiv!

4. Lumii ii pasa doar ce am de oferit?! Foarte bine! Am sa fac in asa fel incat sa aiba cat mai multe de ales dintre ceea ce pot eu oferi.

Si asa a luat nastere cam tot ceea ce am facut bun pana acum. Ca am facut si greseli? Cu siguranta! Dar si pe acestea, pe langa faptul ca am incercat sa le indrept (uneori reusind, iar alteori nu) le-am transformat in lectii din care de asemenea am avut foarte multe de invatat.

Unele dintre aceste lucruri bune (si de care sunt foarte bucuros) sunt produsele care se gasesc AICI.

Altele sunt piesele pe care le-am scos de-a lungul anilor, atat cele dedicate Rapidului si pe care le stii deja, dar si celelalte cum ar fi cele de mai jos, pe care daca inca nu le-ai ascultat, te invit sa o faci.

Una peste alta, ca sa nu te plictisesc, am reusit sa transform un lucru in aparenta rau, o dezamagire uriasa, intr-o lectie care imi este de folos in fiecare zi a vietii mele. Si mi-as dori sa faci si tu la fel, iar daca nu poti, macar sa elimini toate dezamagirile de care ai avut parte si sa fii fericit! Cu siguranta meriti fericirea, atat tu, cat si cei din jurul tau!

Iti multumesc din suflet ca ai avut rabdare sa citesti aceste randuri pana la sfarsit!

Dragos Leasa
1923.ro