Flori are 23 de ani. Exact sufixul minunatului an în care Rapid Bucureşti a luat fiinţă, 1923. Şi pentru că, fără vreun dubiu, se încadrează perfect la categoria „Rapidistele noastre frumoase”, vă lăsăm în continuare să îi citiţi povestea. Una emoţionantă, dar şi cu elemente amuzante integrate. Şi, mai important decât orice, aveţi şi o galerie foto. Din care reiese foarte clar de ce Flori chiar este o rapidistă specială. Vă dorim lectură şi vizionare plăcute!
Flori a plâns până a fost luată la meci!
Încep prin a povesti din spusele tatălui şi fratelui meu, care mă luau cu ei pe Giuleşti. Se întâmpla de când aveam câţiva anişori. Mereu eram îmbrăcată în echipamentul clubului… Primul meci pe care mi-l amintesc a fost contra stelei. Şi la care am ţinut neapărat să mă duc, dar ei nu voiau să mă ia. După ore de plâns şi urlat i-am convins, mi-au pus fularul la gât şi am plecat. O atmosferă de vis, stadionul răsuna în tot cartierul. M-am îndrăgostit imediat de imn şi cântece. În fiecare zi le-am ascultat până le-am învăţat. Abia aşteptam să ajung pe stadion pentru a le cânta împreună cu galeria.
Ascultarea imnului, pielea de găină şi durerea din suflet
Când începea să cânte imnul, instantaneu mi se făcea pielea de găină (o am şi în momentul ăsta, când scriu şi o am mereu aşa, atunci când vorbesc despre Rapid). Mi-e greu să exprim în cuvinte ceea ce simt pentru Rapid, pentru toţi jucătorii şi legendele echipei, mai ales în clipele astea grele. Rapidul a fost, este şi va fi întotdeauna în inima mea, chiar dacă în momentele astea grele sufletul îmi este gol. Ştiu şi sunt sigură că va deveni iar echipa care a fost odată şi că noi, frumoasa galerie, o vom susţine necondiţionat şi abia aşteptăm să revenim pe bătrânul Giuleşti.
