Lumina de la nocturnele stadionului Giuleşti se aprinde cu greu. Rapid – Progresul Spartac II intră în… prelungiri! Nimeni nu se aştepta la asta, lumina artificială nu era luată în calcul. La pâlpâitul dinspre firav spre accentuat al reflectoarelor se aciuiază şi câteva zeci de cărăbuşi. Se bucură de lumină. Nouă ochii ni-i bucură un croitor! Chiar Croitoru, care cu două execuţii magistrale urcă Rapid în vârful ligii a 5-a, Bucureşti. Primul loc din 20 de echipe. Nu e o performanţă colosală, dar nici una de neglijat. Rapid trăieşte! Asta e tot ce contează. Şi câştigă meci după meci. Ăsta e ultimul, iar bucuria ne-o sigilează Robert. În timp ce încă savurăm imaginile imprimate deja pe retină cu cele două execuţii care au trimis, probabil, câţiva păianejni la somnul de veci, ne revine în minte meciul, de la începutul lui.
Progresul dă prima lovitură
Cele 90 de minute nenorocite, care ne-au amânat bucuria cu jumătate de oră. Lumea cu fără prea mare chef de fotbal, nu se îngrămădeşte să îşi ocupe locurile în tribune. Să fie vreo 400 de suporteri. În primul unsprezece mari surprize nu sunt, exceptând lăsarea pe bancă a lui Mitea. Programat la 18:45, meciul începe la 19:05. Juniorii 2001, campioni pe Bucureşti, sunt prezentaţi cu fast. Progresul Spartac II e cel mai periculos adversar. Se aude că au luat ceva jucători şi de pe la prima lor echipă. Aia care în iarnă ne bătea cu… 7-0! Doar că atunci nu se juca pe Giuleşti. Acum, miza este locul 1, iar jocul e ca atare. Fără mari ruperi de ritm. Numai că experienţa adversarilor se simte. Viclenia unor jucători mai experimentaţi duce mingea în plasa laterală din partea de jos a peluzei nord. Atât de dureros… 0-1 şi Rapid cade pe 2.
Fumigenele au colorat aerul în vişiniu
La cum se joacă în momentele astea, ai putea jura că Progresul nu mai pierde locul 1 într-o mie de ani. Până când Berechet îl păcăleşte pe portarul advers! Fentă din corp, fault grosolan şi… cartonaş roşu! Oaspeţii rămân în zece, iar Narcis Ioniţă transformă perfect lovitura liberă obţinută de la marginea careului. Ce fericire! Din păcate umbra cade peste soarele care încă ne irită ochii când îl vedem pe Mitea la margine. Nu că nu ne-am bucura că intră, dar asta se întâmplă înainte de pauză doar pentru că Bere nu mai poate. Are glezna umflată de la contact şi urcă în tribună. Păcat, ce pierdere! Dar şi-a făcut treaba. Acum e rândul colegilor! Rapid e mult mai motivat, iar o fază sublimă pe traseul Stancu – Bărbălău aruncă cele câteva sute de suporteri în aer! 2-1! Fumigenele vişinii se aprind la peluză, apoi bliţurile telefoanelor prevestesc lăsarea nopţii. Şi sărbătoarea de final! Jucătorii Progresului, cu toată experienţa şi viclenia lor par epuizaţi. De fapt, chiar sunt!
Bucuria amânată şi petrecerea de după
Din păcate tot câmpul de energie pozitivă şi bucurie se dispersează într-o fracţiune de secundă. La contactul dintre Oprea şi un progresist. Penalty! Uffff, ce păcat! Mai ales că portarul nostru se opune în primă fază, dar nu poate evita golul ce avea să vină din a doua încercare… Prelungiri neprogramate de nimeni, dar în care Robert Croitoru va fi autorul prestaţiei cu care am început cronica. Totul s-a terminat frumos! În timp ce becurile nocturnei se sting unul câte unul, jucătorii şi Mihai Iosif merg să cânte şi să scandeze alături de suporteri. Banere şi bucurie, apoi o baie de bere în vestiar. Aerul devine irespirabil. Este aerul bucuriei, al promovării şi al titlului de campioană pe Bucureşti! Chiar dacă vorbim doar de liga a 5-a, Rapid ne-a făcut să vărsăm câteva lacrimi. Aceşti băieţi minunaţi care au reuşit imposibilul. În sezonul care va rămâne în istoria fotbalului. Fără îndoială!
