Situaţia de la Rapid nu e roz deloc, dar se merge înainte. Se vrea promovarea, pentru că iubirea necondiţionată pe care unii oameni o au pentru Rapid. Şi nu vorbim acum despre Mihai Iosif şi Gică Păun, principalele nume datorită cărora mulţi suporteri au rămas alături de Rapid. Ci vom vorbi despre jucători care, e adevărat, la rândul lor au adus numeroşi suporteri în tribune. Despre jucători şi despre părinţii lor, care fac eforturi ca Rapid să existe. Iar după ce veţi citi aceste rânduri, ar trebui ca numărul suporterilor prezenţi la meciuri să crească mult mai mult! Vom începe prin a vă prezenta mesajul lui George Ursescu. Tatăl lui Octavian, unul dintre cei doi fundaşi titulari din centrul defensivei Rapidului. Dar care în acest început de an are probleme medicale şi încă nu a evoluat.

Mesajul părintelui unui titular de la Rapid

„Salutare RAPIDIŞTI de ori unde V-AŢI AFLA… Treziţi-vă!!! RAPID e un nume. Când spui acest nume, toţi se duc cu gândul la stadionul Giuleşti şi mai ales la suporteri… TREZIŢI-VĂ şi cu mic, cu mare, veniţi lângă această echipă (financiar/suflet), lângă acei oameni care vor binele RAPIDULUI! Atât timp cât JUCĂTORII PLĂTESC O TAXĂ… Ole ole, mulţumim RAPIDULEEE… Nu vrem bani pentru jucători! Vrem condiţii să ne antrenăm (vestiare, doctor)…Restul vom vedea ce o să fie… Mulţumim antrenorilor DOBRE şi IOSIF, dar e timpul să vorbiţi, să vă plângeţi… RAPID NU MOARE, dar încet încet trebuie să renască! P.S. sunt tatăl lui Tavi (6). E adevărul, chiar dacă doare!”

Reprezintă echipa de seniori, dar plătesc precum juniorii

În faţa unui asemenea mesaj nu mai puteam rămâne impasibili. Pentru că realizăm că, pur şi simplu, o mână de oameni, dau totul pentru ca Rapid să existe! O parte dintre jucători, cei născuţi în 1998-1999 au mers într-un cantonament pe banii lor. Ştim, la juniori aşa se obişnuieşte aproape peste tot, dar deja aceştia reprezintă echipa mare! Joacă pentru Rapid! Chiar dacă vârsta este de juniorat. Antrenamentele întregii echipe au început oficial târziu, abia joi, 23 februarie, pentru toată echipa fiindcă pur şi simplu nu s-a găsit un teren de antrenament unde jucătorii să nu fie nevoiţi să plătească fiecare antrenament. Unii au mers la pregătire tot din buzunarul lor. Sau, mă rog, al părinţilor. Pasiunea nu cunoaşte limite. Fără salarii, dar cu bani de acasă. E drept, în tur s-au dat câteva prime. Bani proveniţi de la oameni care au ajutat şi în trecut Rapidul şi care au ales să rămână anonimi. Dar şi din câteva chete făcute de suporteri în tribune.

Să facem mai mult şi noi!

Este însă puţin pentru un nume ca Rapid. Aceşti copii fac eforturi supraoemneşti pentru a urca iar Rapid. E timpul ca şi cei care pot face mai mult să facă! De la conducerea administrativă şi până la suporteri, cu toţii avem obligaţia morală de a contribui la o normalizare a situaţiei de la echipă. Trebuie să realizăm că discuţiile legate de unde se duc banii de pe bilet sau că ăsta nu e Rapid nu fac altceva decât să facă mai dificilă munca şi eforturile financiare ale jucătorilor. Hai să fim cât mai aproape de Rapid! Dar pe bune, nu din vorbe. Fiindcă merită. Şi nu în ultimul rând să le mulţumim părinţilor şi să îi asigurăm că îi susţinem necondiţionat pentru ceea ce fac! Până la urmă ei rămân, deocamdată, principalii sponsori ai Rapidului!