Era o plăcere să îl vezi pe gazon pe Petre Grosu. Evolua la fel de bine și în atac, și la mijloc. Să devii golgheter al României cu o echipă precum FC Bihor era și este în continuare o mare performanță. E adevărat, pe-atunci la orădeni s-a nimerit să fie câțiva jucători buni, în afara omului nostru, precum Attila Kun, Cornel Georgescu, Alexandru Kiss, Ioan Zare, Marcel Pușcaș, Nicolae Mureșan etc, toți aceștia alcătuind o echipă performantă care ar fi putut realiza mai mult. Grosu fusese și golgheter al Diviziei B, cu un sezon înainte, când echipa orădeană câștigase seria a 3-a a eșalonului secund. Obținând dreptul de a promova în ”A”.
Petre Grosu s-a format la Sportul
Pentru un bucureștean sadea era mai puțin așteptat la acea vreme ca vârful carierei să îl trăiești la sute de kilometri distanță. Se lansase la Sportul Studențesc, însă crescuse la Școala Sportivă nr. 2. Clubul din Regie avusese inteligența (Mac Popescu a fost ”creierul”) de a încheia un contract cu școlile sportive din Capitală ca toți tinerii fotbaliști să-i fie direcționați. Așa a ajuns Grosu, ca și mulți alți jucători talentați, în prim-planul fotbalului. Înainte de Bihor, mai jucase peste jumătate de sezon la Rapid, în Divizia B, destul cât să facă unele meciuri de neuitat pentru fanii alb-vișniilor, precum cel din ”16”-imile Cupei din ediția 1979-80, când golurile sale de antologie au eliminat-o prematur din competiție pe Dinamo.
Meciul vieţii, împotriva lui Dinamo
Meciul părea la discreția alb-roșilor, care erau mari favoriți, mai ales că în minutul 43, Dinu deschisese scorul. Însă cu puțin timp înaintea încheierii timpului regulamentar, Ion Mateescu a făcut pressing la Nelu Stănescu, pe partea dreaptă în direcția de atac rapidistă, i-a luat mingea, apoi a centrat și din careul mic, la bara a doua, Grosu a trimis-o cu capul în poartă, egalând și trimițând partida în prelungiri. Acolo unde, cu două minute înainte de final, a trimis o ”ștachie” din afara careului care l-a transformat pe portarul Constantin Ștefan în martor și pe Dinamo în perdantă.
Vine antrenor în România, aduce şi sponsor!
Petre Grosu s-a căsătorit în 1992 cu o poloneză și tot atunci s-a mutat definitiv la Szczecin, aproape de granița cu Germania. S-a ocupat de antrenorat de la eșalonul secund în jos, izbutind mai ales să readucă la viață echipe ce păreau că se vor scufunda. Ar vrea să antreneze în România. Nu-l interesează foarte mult partea financiară, cât are dorința de a lucra în această meserie care îl pasionează. ”Dacă cineva este interesat de serviciile mele pe banca tehnică, vreau să îl informez că vin și cu sponsor la echipă”.
CV Petre Grosu
Născut: 27.11.1955 (Bucureşti)
Post: atacant, mijlocaş
A început fotbalul la ŞS 2 Bucureşti (1967-1973)
În Divizia A
Debut: 19.06.1974, Steagul Roşu – Sp.Stud. 1-1
1973-74: Sp.Stud. 1 0
1974-75: Sp.Stud. 4 1
1975-76: Sp.Stud. 32 10
1976-77: Sp.Stud. 17 2
1977-78: Sp.Stud. 20 2
1978-79: Sp.Stud. 20 3
1982-83: FC Bihor 34 20
1983-84: FC Bihor 22 12
1984-85: FC Bihor 32 16
1985-86: Petrolul 7 0
1985-86: FC Bihor 16 4
Total: 205 70
În Divizia B
1979-80: Mecanică fină Bucureşti
1979-80: Rapid Bucureşti
1981-82: FC Bihor Oradea
1986-87: Automatica Bucureşti
1988-89: AS Drobeta Turnu Severin
În Cupa României (de la „16”-imi în sus)
Debut: 16.06.1976, Sp.Stud. – „Poli” Timişoara 3-1
1975-76: Sp.Stud. 2 0
1978-79: Sp.Stud. 1 0
1979-80: Rapid 4 2
1982-83: FC Bihor 3 1
1983-84: FC Bihor 1 1
Total: 11 4
# Golgeter al Diviziei A în 1982-83 (cu 20 goluri), după ce cu un sezon înainte fusese golgeter al seriei a III-a a Diviziei B (cu 28 goluri)
În echipa olimpică
Debut: 09.03.1983, Bulgaria – România 3-2
Total: 1 0
În naţionala U21
Debut: 12.11.1975, România – Ungaria 0-0
Total: 2 0
În cupele europene
Debut: 16.09.1976, Sp.Stud. – Olympiakos Pireu 3-0 (a deschis scorul)
1976-77: Sp.Stud. 4 1
Sursa: romanianstats.wordpress.com
