Apel către suporteri de la un om special!

„Asta îmi doresc acum: să fie o mare unitate între noi rapidiştii, să fim ca o familie, să fie armonie, să ne respectăm între noi, să fie înţelegere şi dragoste frăţească între toţi rapidişti adevăraţi cu suflet mare. Îmi doresc un suflu nou, suflu care deja am văzut că există şi încet, încet creşte pe zi ce trece. Este adevărat, cu paşi mărunţi, că aşa este la orice început de drum, dar sunt foarte optimist că lucrurile la AFC Rapid Bucureşti vor merge pe un făgaş bun, aşa cum îmi doresc.

Avem oamenii deosebiţi, cu suflet mare, care se ocupă de minunaţii şi talentaţii noştri juniori. Iar pe antrenorul Mihai Iosif îl consider, că le este juniorilor noştri, un adevărat tată iubitor. I-a crescut foarte frumos, cu multă dragoste, pricepere, răbdare şi foarte multă muncă şi trudă. Ar fi păcat să nu susţinem cu toţii aceşti minunaţi şi talentaţi juniori, crescuţi de mici la Rapid. Ei sunt 100 la sută rapidişti cu sânge vişiniu din propia pepinieră. Acum, AFC Rapid Bucureşti este cea mai pură echipă Rapid din istoria noastră, cea mai sufletistă echipă, care luptă cu multă dăruiere pentru culoarea alb-vişinie, luptă până la epuizare pentru Rapid.

Acesti minunaţi şi talentaţi juniori, care merită toate aprecierile, onoarea si respectul nostru, împreună cu tot staff-ul tehnic si toţi cei care au grija de ei, într-un fel sau altul, scriu pagini de istorie Rapidistă si datorită lor Rapid există. Noi acum suntem participanţi şi martori ai acestei istorii rapidiste si peste ceva vreme ne vom aduce aminte cu bucurie şi plăcere, că fiecare a pus umărul cum a putut. Am văzut pe Giuleşti şi chiar în deplasare venind numai lume bună la stadion, femei cu copii, domnişoare si mulţi oamenii serioşi si foarte mulţi oameni la o vârstă respectabilă cum este apreciatul domn Gheorghe Scurt, de la care mulţi avem ce învăţa. Dânsul fiind la rândul său o istorie în viaţă şi trebuie preţuit ca atare. Unii într-adevăr au apucat timpurile bune, de frăţie şi unitate rapidistă, când Nea Mincea Geamgiul ne conducea aşa de bine, cum numai el ştia să o facă.

Mi-e tare dor de acele vremuri bune de pe timpul lui Nea Mincea Geamgiul, Dumnezeu să-l ierte. A fost un om cu suflet mare şi deosebit, care a iubit din tot sufletul lui Rapidul şi a ţinut la el. Eu nu-l pot uita niciodată pe Nea Mincea. Vorba aceea, cum se spune, am crescut sub ” aripa ” lui fiind alături de el în Giuleşti, cum de altfel foarte mulţi au fost alături de el, dar şi în foarte multe deplasări, pe care le făceam când eram puştan. Nea Mincea Geamgiul era respectat de toată lumea, iar la rândul lui respecta pe toată lumea si a fost foarte iubit de multă lume. A fost un adevărat lider de galerie. Nu trebuie să-l uităm niciodat! A făcut prea multe pentru Rapid că să fie uitat. A iubit prea mult Rapidul şi a ţinut la el până când s-a despărţit de noi.

Îmi doresc foarte mult acea unitate pe care nea Mincea o crease în jurul său, unitate care a rezistat până când el a murit. Pe timpul lui nea Mincea, după cum bine ştie toată suflarea rapidistă, era o singură şi mare galerie a Rapidului pe care o respecta o întreagă Românie. După moarte lui s-a scindat si s-a format in grupuri mici, brigăzi diverse, de nimeni nu mai înţelege si este chiar păcat că s-a întâmpat aşa ceva. Dacă există conştiinţă, comunicare şi bune intenţii din partea tuturor rapidiştilor, care fac parte din anumite facţiuni, grupuri sau brigăzi, indiferent de ce parte a baricadei sunt ei şi lăsând la o parte toate orgoliile, interesele meschine şi mândria, pentru unitatea noastră şi binele Rapidului, putem să devenim din nou o forţă şi să fim ceea ce am fost odată. UNITI.

Dacă se doreşte cu adevărat acest lucru, cu siguranţă că se va putea face şi toată lumea ar fi bucuroasă şi mulţumită. Tocmai asta a fost şi ideea mea când m-am hotărât să iau ” taurul de coarne ”, luând iniţiativa de a face chetă pentru steaguri, că nu aveam aşa ceva, iar cei care aveau steaguri, ori nu vin la stadion, ori vin dar nu iau steagurile cu ei de acasă. Ne trebuiau neapărat steaguri, pentru că nu aveam iar ele sunt deliciul, farmecul şi frumuseţea tribunei. Este adevărat că ne mai trebuie si o portavoce puternică pentru Patrik, noul şef al galerie Rapidului. Lumea trebuie neapărat să-l asculte pe el, că a fost recunoscut de toţi ca noul şef al galeriei. Chiar dacă este un copil, el trebuie să fi ascultat si ajutat de toată lumea, ca să cântăm si să scandăm împreună la meciuri.

Lumea care vine la stadion trebuie să fie conştientă, că numai o mână de copii si câţiva oameni care cântăm si scandăm mereu, ne este foarte, foarte greu. Când ajungem acasă suntem cu toţii răguşiţi de numai putem vorbi, tocmai pentru că ne forţăm mereu la maximum ca să putem fi auziţi. Dacă am cânta şi scanda cu toţii, nu s-ar mai întâmpla aşa ceva şi ar ieşi o atmosferă superbă la fiecare meci. Ne mai trebuie neapărat şi o tobă mare, că toba ţine ritmul şi ne caracteriezează pe noi rapidiştii. Toba face atmosfera frumoasă împreună cu steagurile si cântecele noastre. Dacă pe Giuleşti nu mai auzi toba, parcă ceva nu este în regulă, simţi că lipseşte ceva. Toba a fost dintotdeauna inima Giuleştiului. Vreau să mulţumesc mult tuturor, celor care au înţeles că trebuie să avem steaguri si care au dat bani la cheta pe care am făcut-o. Cei care au fost prezenţi duminică 20.noiembrie 2016, la meciul AFC Rapid Bucureşti – CS Pantelimon scor 9-0 şi-au primit steagul cuvenit.

Dar sunt foarte mulţi care nu au venit şi trebuie să le primească. Încă o dată îi rog pe această cale, pe toţi cei care au dat bani la cheta pentru steaguri, să vină vineri, 25 noiembrie, de la ora 20.30 la meciul: Unirea Dobroeşti – AFC Rapid Bucureşti, meci care va avea loc în nocturnă. Ca să primească steagul cuvenit şi să semneze pentru primirea lui. Vă aştept cu nerăbdare să ne vedem cu toţii pe stadion, să susţinem şi să încurajăm minunaţii şi talentaţii noştri juniori în drumul lor spre promovare şi accedere în liga 1.

Cu deosebit respect, Gabriel Dumitru
Doamne ajută!”