Scrisoare pentru legendele Rapidului

Rapid este jos şi se chinuie. Nu este corect să lăsăm aceşti puşti singuri, în aşteptarea unei hârtii de la tribunal. Nicolae Vasile, Vasile Maftei, Marian Rada şi Nicolae Grigore vin la meciuri. Sunt alături de aceşti copii. La fel şi Rică Răducanu, care vine la meciurile de pe Giuleşti. Sau Vasile Copil, care este preşedinte onorific. Tare ar fi bine să se adune cât mai multe legende, pentru ca aceşti copii să nu se simtă singuri. Joacă pe gratis, din iubire pentru Rapid şi pentru că au ocazia să dea goluri pe Giuleşti. Atât! Mulţi au valoare! Dar dau de cotonogari cu burtă şi fără şcoală care nu ştiu decât să îi lovească şi să îi înjure. Narcis Ioniţă, golgheterul AFC Rapid, a fost lovit cu brutalitate de un neica nimeni. De unul despre care doar apropiaţii ştiu că a jucat fotbal pe tăpşanele din Bucureşti şi Ilfov. Iar tatăl lui Narcis a ajuns în spital cu dublă fractură de mandibulă!

Vă rugăm din suflet, fiţi alături de aceşti copii! Ei sunt singurii care ţin în viaţă spiritul Rapidului. Pentru că dacă această flamă s-ar stinge, nu mai poate fi aprinsă! Spiritul nu este în foi sau pe holurile sălilor de judecată. Spiritul Rapidului este în sudoarea şi chinurile lui Dovleac, Berechet, Ioniţă, Boian, Costache, Bărbălău şi aşa mai departe. Spiritul Rapidului este în munca lui Mihai Iosif, a lui Virgiliu Hudici sau a lui Gică Păun. Chiar dacă el e torturat pe terenuri precum Laromet sau Frăţia. Cât timp el există, suntem datori să nu îl lăsăm să moară! De aceea, suporterii rapidişti de pretutindeni ar fi fericiţi dacă legendele Rapidului ar veni alături de aceşti puşti. Care, măcar dacă joacă gratis, să nu simtă că joacă şi degeaba. În sensul că sunt hăituiţi de nişte bipede al căror creier s-a prelins în burtă şi acum atârnă.

Pe Daniel Pancu l-am auzit că vrea să se alăture acestui proiect. Sigur, nu ştim care sunt exact culisele. De ce nu s-a materializat încă mutarea. Dar te rugăm, Pancone, vino măcar alături de aceşti puşti la meciuri. Măcar pe Giuleşti! Să te simtă aproape, să simtă că tot mai mulţi oameni care au făcut istorie pentru Rapid le sunt alături. Să ştie lumea de la perfierie că suntem mari şi în liga a 5-a! Dar mari de tot! Şi nu numai pe tine te rugăm, Pancone, să vii lângă aceşti copii! Te rugăm şi pe tine, Cristi Săpunaru! Te rugăm şi pe tine, Marius Şumudică! Sau pe tine, Daniel Niculae! Ştim că programul vostru este unul extrem de încărcat. Mai ales în această perioadă. Dar vă vrem măcar pe Giuleşti, ca suporteri. Să ştie aceşti copii că idolii lor vin să îi vadă jucând! Numai pentru asta ar fi frumos să fiţi acolo! Imaginaţi-vă cum vă simţeaţi voi când marcaţi un gol în faţa campionilor din 1967! Sau cum era să fiţi apaluadaţi de Ion Motroc, Culae Lupescu ori Puiu Ionescu!

Şi nu întâmplător vă amintim şi pe voi, domnilor! Vă aşteptăm cu nerăbdare la meciuri! Sigur aţi depăna amintiri frumoase cu Rică Răducanu! Şi nu numai! Să nu credeţi că v-am uitat pe voi, Marius Măldărăşanu, Dănuţ Perjă, Nae Stanciu, Cristi Dulca sau Mugurel Buga! Fiecare este ocupat cu viaţa lui, dar tare aţi ajuta dacă aţi fi alături de aceşti copii! Amintiţi-vă că fiecare aţi mâncat o pâine la Rapid şi de cele mai multe ori a fost câştigată cu mult chin, fiindcă aşa e la Rapid… Nimic nu se obţine fără sacrificii! Cocu, Geambaşu, Ursescu sau Dragne nu primesc nici măcar un colţ de pâine uscată. Joacă cu epave bipede care îi hărţuiesc. Ar fi minunat să le fiţi alături… Pentru aceşti copii este important să îi aibă alături şi pe Nicolae Vasile sau Andrei Dărghia! Darămite să vii tu, Nae Stanciu, omul cu cele mai multe echipe din istoria Giuleştiului lângă ei!

Şi nu am uitat nici de tine, Adi Iencsi! Cum am putea, când eşti unul dintre cei mai reprezentativi oameni din istoria Rapidului?! În vară ai fost la un pas să vii lângă echipă. Scindarea te-a ţinut deoparte… Dar pe puşti i-ar ajuta mult să fii acolo, aproape. Pentru că aşa cum am mai spus-o, ştii şi tu, ca şi ceilalţi pe care i-am amintit, că Rapid nu e ceva care se rezumă la hârtii şi obiecte. Că doar când jucaţi voi la Rapid cel mai important era spiritul. Nu avem dreptate?! Păi vă rugăm să susţineţi acest spirit! Pentru că doar voi puteţi asta. VOI în primul rând! Şi până la urmă credem că vedeţi că ce este mai greu e făcut de aceşti copii, pe care i-am enumerat mai sus! Datorită lor noi scriem aceste rânduri. Pentru că vă vrem lângă ei! Să ştie că măcar durerile şi sacrificiile lor nu sunt zadarnice!

Vă mulţumim anticipat!