Rapid, egal nepermis la capătul lui 141

Tramvaiul 41 este celebru în Giuleşti. Pentru că acum vreo 6 ani jumate se transforma în 51, după o victorie memorabilă. Pe 28 septembrie 2016 ne chinuim să găsim locaţia unde Rapid joacă împotriva Frăţia II. Vorbim de liga a cincea, dar nu ne imaginam că este atât de greu să găseşti un teren de fotbal. Fie el şi la marginea Bucureştiului. GPS-ul ne duce până la capătul lui 141. Nu e tramvai, e autobuz. Dar acolo e fundătură! Sigur aici o fi? „Faceţi dreapta şi apoi ţineţi drumul! Ajungeţi la teren!” Serios? Păi tot ce putem vedea este un drum de ţară off-road. Abia dacă intră un 4×4 acolo. Gardianul de la fabrica Vulcan e însă ferm pe poziţii.

Adversarii au apărut în presa din SUA!

Cu oarecare teamă să nu avariem automobilul, intrăm pe drumul indicat. După vreo 300 de metri apare şi „minunea”: un teren denivelat la „poalele” unui munte de metal ruginit. Care, altădată, era o uzină prolifică. Nu ne vine să credem unde a ajuns să joace Rapidul nostru. Ne aşezăm în spatele porţii, ne frecăm la ochi, iar când îi deschidem vedem că terenul e croit pe… diagonală! Singura bucurie e că nu avem cum să nu plecăm cu trei puncte de acolo. Frăţia a apărut în New York Times acum ceva timp. Nu întâmplător. Antrenor afro-american, portar fără un antebraţ, ajuns acum pe la 50 de ani. Un fundaş, la rândul lui „sărit” bine de 50 de ani. Pentru nişte puşti de 17-18 ani n-ar trebui să fie o problemă.

Între rugină şi EURO 2016

Nu dacă joci la Rapid! Există tabelă doar de decor, pentru că nu a mai rămas nici cadrul. În spatele băncilor de rezerve sunt maldăre de peturi goale. Cine să le strângă? „Nu daţi mingea peste gardul fabricii, că n-are cine să v-o dea!”, spune un bătrânel simpatic, în momentul în care mingea zboară peste gardul terenului. Se folosesc replici ale balonului de la EURO 2016! Vizavi de bănci, vreo 150 de oameni asistă la partidă. Galeriile ambelor echipe stau la un loc. Un steag cu „Frăţia” e pictat pe un negru apăsător. Aşa cum e toată atmosfera, printre furnale şi metal ruginit. În ciuda unui început minunat de apus. Rapid joacă cu ăia micii.

Adversari? „Zlatan” şi „Moţi”

De fapt aşa ar fi trebuit. Fiindcă Frăţia este prima echipă, nu a doua. Prima evoluează în liga a patra. Şi-a trimis şi doi afro-americani, iar înainte de pauză produce un mare şoc! Gol în poarta lui Dragne. Primul primit de Rapid în acest sezon. După ce Bărbălău deschide scorul. Nu e nimic, avem oameni de atac. Berechet ratează de două ori. Trebuie să ne revenim! „Vă ţin două ore după meci să vă antrenaţi pe câmpul ăsta! Ce, vi s-a urcat la cap?”, le spune pe un ton calm Mihai Iosif la pauză jucătorilor, arătând spre buruienile de un metru de pe câmp. Rapid e de nerecunoscut. „Zlatan” sau „Moţi”, aşa cum sunt strigaţi băieţii în albastru de antrenor, le dau ruşine. „Fraţii” obosesc după pauză.

„Să bateţi pe Cadet!”

„Hai, bă, că am obosit! Mă cer afară, că aşa vrea colegul! Du-te, bă, în pula mea!”, gesticuelează nervos veteranul gazdelor, cu numărul 2, iritat de un coleg. Şi merge să fie schimbat. E farmecul Ligii 5… Ioniţă, Bărbălău, Ţonea şi chiar Cocu atacă în valuri pe final, dar degeaba. A doua repriză nu mai aduce goluri. Rapid pierde puncte. În faţa unui adversar care nu trebuia să creeze vreo problemă. Dacă ai 17-18 ani, joci la Rapid, şi ai pretenţia să ajungi fotbalist nu ai voie să faci asemenea rezultate. Să fim totuşi indulgenţi, deocamdată. E primul pas greşit, după trei victorii consistente. Terenul a fost execrabil. „Să bateţi pe Cadet vineri, da?” N-o spunem noi. Asta strigă unul dintre suporterii rapidişti veniţi cu maşina la capăt de Bucureşti să vadă cum Rapid joacă cu Frăţia…