Marele om de teatru era internat de mai bine de o săptămână la Spitalul Elias din Capitală. Acesta suferea de o boală gravă, iar la momentul internării starea acestuia era de asemenea, foarte gravă.
Celebrul actor român de teatru şi film Marin Moraru s-a născut pe 31 ianuarie 1937, în Bucureşti într-o familie modestă, de muncitori. A dat examen la Politehnică, a vrut să se facă inginer ori aviator, numai că nepotrivirea „de caracter” s-a simțit foarte repede și a hotărât să-și încerce șansa de actor. A dat examen, nu a reușit din prima. Asta se intampla prin 1957.
La a doua încercare a reușit și a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L.Caragiale” , clasa profesor Dina Cocea, promoţia 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamiţă Dandanache din piesa “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale.
După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul Lucia S. Bulandra (1968-1971) şi la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” (1971-1974).
A fost căsătorit cu aceeași femeie Lucica Moraru (Redactor muzical la Radio )de care îl leaga o profunda dragoste și prietenie, și pentru ca s-au cununat pe 29 februarie, ii plăcea să glumească:” noi o putem aniversa numai din 4 in 4 ani. Ne-am cununat pe 29 februarie. Așa că, socotind din 4 in 4 ani, avem doar… 13 ani de când ne-am luat!”.
După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, unde este actor şi în prezent. Marin Moraru a fost un actor care a uluit lumea teatrului – „specialiști”, spectatori și colegi – cu creațiile sale antologice. Spectacole precum „D’ale carnavalului”, „Leonce si Lena”, „Nepotul lui Rameau”, „Capul de ratoi”, „Umbra”, „Troilus si Cressida”, „Ocolul pamantului”, „Trei gemeni venețieni”, ori, dupa Revolutie, „Tache, Ianke si Cadar”, „Egoistul”, „Crima pentru pamant” l-au avut în fruntea distribuției… In film Marin Moraru a cunoscut consacrarea deplină pe parcursul anilor 1970 şi 1980, când a fost distribuit în roluri importante din filme-cult ale vremii, regizate de Manole Marcus (Actorul şi sălbaticii, Operaţiunea „Monstrul”), Dan Piţa (Filip cel Bun, Concurs, Faleze de nisip) sau Horea Popescu (Cuibul de viespi) etc.
Actorul care a facut onoare școlii românești de teatru si film a primit în data de 2 martie 2009 premiul pentru întreaga cariera la Gala Premiilor Gopo. Aceasta reprezinta recunoasterea legitima pe care lumea filmului de la noi o acorda contributiei importante pe care a avut-o Marin Moraru la istoria ultimelor 4 decenii de cinematografie din Romania.
La 72 de ani, modest și boem, a facut din meseria sa o „profesiune de credință” și a fost numit Cetățean de Onoare al Municipiului București.
