24 august 2006. După un sezon UEFAntastic minunat, Rapid se află în agonie. Poate rata prezenţa în play-off-ul Cupei UEFA după ce a pierdut cu 1-0 în preliminarii. Pe terenul lui FK Sarajevo! O formaţie minusculă. O înfrângere ruşinoasă. E momentul returului jucat pe Giuleşti. Mugurel Buga, acelaşi golgheter din sezonul de primăvară, marchează minunat înainte de pauză. Lob cu călcâiul! Nu e însă suficient. Pentru că la 1-0 pot veni prelungirile, pe urmă chiar şi loviturile de la 11 metri. Pe Giuleşti e orice, numai linişte nu. Galeria îşi face treaba ca de obicei.
Viorel Moldovan salvatorul
Doar că zarva nu e doar în tribune, ci şi în sufletele suporterilor. Păi cum? După ce batem Hertha şi Hamburg cu 2-0 ne chinuim cu Sarajevo?! Nu cumva să ne elimine! Şi nu ne-au eliminat! Pentru că Vio Moldovan a avut grijă să dea şi golul doi. E drept, în ultimele secunde pentru a trăi, aşa cum ne place nouă, cu cuţitul la os. Apoi cursul firesc al traseului european a avut loc. Nu a mai contat. Ziua în care am bătut FK Sarajevo şi în care am salvat o seară ruşinoasă ar fi fost, până la urmă, una banală. Un 24 august ca oricare altul. Pentru că nu ştiam ce se va întâmpla peste un deceniu… Fix 10 ani!
Curtea de Apel, mai „tare” ca Sarajevo
24 august 2016. Toată suflarea rapidistă aşteaptă decizia Curţii de Apel Bucureşti. Dacă se suspendă sau nu decizia de intrare în faliment a Rapidului. Suspendarea ar fi însemnat că Rapid devenea un fel de Şoimii Pâncota a Ligii 1. Respingerea acesteia ar fi însemnat că Rapid SA era cu un pas mai aproape de dispariţie. Din păcate s-a dat amânare şi nu e bine pentru nimeni. Agonia care a fost oprită de golul lui Viorel Moldovan acum zece ani s-a reluat într-o altă zi de 24 august. La un deceniu distanţă. Din păcate această agonie e mult mai dureroasă. Şi va mai dura…
