Valerii Moraru şi culmea nesimtirii

Din start, faptul că s-a prezentat duminică seară la întâlnirea cu suporterii e un lucru uriaş. Având în vedere puterile magice ale lui Valerii Moraru de a se face nevăzut când e vorba de lucruri serioase. A insinuat că doar un miracol mai poate salva Rapidul de la faliment. Dar a avut tupeul să ceară pe club, când Florin Racoviţă s-a oferit să preia acţiunile pe aceeaşi bani pe care şi Valerii Moraru le-a luat, adică 0 lei – mă rog, câteva mii de lei – că nu le dă decât pe 2 milioane de euro!!!

Este culmea nesimţirii ce nici măcar în bancuri nu poate apărea. Valerii Moraru nu are idee care sunt datoriile la Rapid, nu ştie nici măcar cât a „băgat” în club, dar vrea 2 milioane de euro. Care reprezintă ce? Nu doar creanţele, atenţie! Că ele nu se ridică niciodată la aşa sumă. Deci, prin eliminare, nu pot fi decât banii pe care pretinde, într-un mod ilar, că i-a pompat în club ca şi contracte de sponsorizare. Fireşte că n-a dat nimic, dar oricum să pretinzi acei bani înapoi este ca şi cum ai cumpăra o casă, iar după doi ani te trezeşti să ceri şi banii înapoi, că sunt ai tăi, chiar dacă oricum ai casa.

Cât costă sticla de apă?

Este evident, aşa cum am mai scris de atâtea ori că acei bani „creditaţi” din partea firmei lui Valerii Moraru au şanse chiar foarte mari să provină din drepturile TV, de la UEFA şi din ce au băgat suporterii pentru bilete, abonamente şi produse promoţionale. Sigur, el se bate cu pumnul în piept că nu e aşa, dar nici nu are vreun argument prin care să susţină contrariul. Iar acei bani sunt singurii care au intrat, pe bune, în club. Sau, mă rog… În buzunarele cui s-or fi dus.

Şansele ca Valerii Moraru să fi investit ceva la Rapid sunt infime. Sau poate a adus apă, pe care o fi taxat-o cu 10 lei sticla şi, nah, aşa, putem vorbi de un capital destul de consistent. Că nu îl poate opri nimeni să facă un adaos comercial mare şi apoi să îl transforme în creanţă, nu? Lăsând la o parte aceste mizerii, să revenim la cererea lui, senină, de a primi 2 milioane de euro! Băi, oameni buni, asta denotă nu doar nesimţire, ci de-a dreptul neputinţă… intelectuală. Nu l-am suspectat pe Moraru că e de vreo inteligenţă rară, dar măcar o persoană abilă tot ne gândeam că e.

Aţi auzit de apa Moeciu?

Mai ales după manevra cu Marfin Bank. Se pare însă că acel moment a fost însă doar un produs al hazardului, nu vreo clipă de sclipire a materiei cenuşii. Acum însă, cere 2 milioane de euro pentru un club intrat în procedură de… faliment! Una executorie! Sfidând orice logică. Nu ştie câţi bani a „băgat”, care sunt datoriile la ANAF, dar ştie că trebuie să ia cam 2 milioane de euro. Aşa că, ce să mai vorbim despre renunţarea la creanţe? Ar fi o glumă prea bună… Adică ar fi totuşi o cretinătate să renunţi la ceva care oricum nu este venit din partea ta, din buzunarul tău, nu?

Nu vrea să salveze nici un Rapid, vrea doar să profite. Dar poate îşi dă seama, în al 12-lea ceas, că firma lui, fără Rapid, era 0! Aşa cum a fost până să vină el ca mare patron în Giuleşti. Am mai scris şi suntem convinşi că ne împărtăşiţi opinia. E ca şi cum vă întrebăm noi acum dacă aţi auzit de apa Moeciu. Hai, pe bune, câţi ştiţi că a intrat pe piaţă? Cam aşa era şi cu a lui înainte. Acum însă o găseşti în toate hipermarketurile, supermarketurile şi aşa mai departe. Măcar poate realizând asta renunţă la creanţe, la tot ce are la Rapid şi pleacă naibii din Giuleşti!