Scrisoarea unui ultras stelist / FOTBALUL FARA RIVALITATE E FIX NIMIC
Ma numesc Sebastian, am 37 de ani, locuiesc in sectorul 5 de vreo tot atatia. Marturisesc sincer ca e prima data cand intru pe site-ul vostru. Am facut-o special pentru a transmite acest mesaj. Dvs decideti daca il aprobati sau nu. O sa va spun din start cel mai important detaliu: sunt stelist! Cu acte in regula si cu ani buni de lupte pentru NORD. Conteaza mai putin asta. Mi-am pierdut echipa, mi-am pierdut identitatea, mi-am pierdut busola. Stiu ce inseamna si stiu prin ce treceti in momentele astea. V-am injurat de multe ori, cu unii dintre voi, foarte posibil sa ma fii intersectat si chiar contrat. Un alt detaliu care insa conteaza la fel de putin azi. Noi am murit. Voi va pregatiti sa o faceti. E dureros, stiu ca e. Stiu si cum e. Stiu ce inseamna sa iti pierzi unul dintre motivele pentru care te trezesti dimineata. Stiu ce inseamna sa te simti neputincios. Stiu ce inseamna sa nu mai orizont. Steaua se zbate in necunoscut, Rapid e gata pregatit sa fie deconectat de la aparate. Nu va pot explica de cate ori mi-am dorit sa va desfiintati. Sau de cate ori v-am dorit raul! Am fost un imbecil. Fotbalul fara aceasta rivalitate e fix nimic. Fotbalul romanesc fara adevarata Steaua si fara Rapid, e fix nimic. Si ceilalti stau pe un butoi de pulbere pt ca sunt tot clone, chiar daca nu realizeaza inca. Craiova e ingropata de mult, Poli cauta o iesire, pe care n-o va gasi prea curand. Oricat de mult mi-am dorit sa vina ziua asta poate din copilarie sau ura la acea vreme, astazi am taria sa spun sincer: regret ca Rapid moare! Regret ca sunteti condamnati! Regret ca mi-am dorit asta. Si mai regret ca fotbalul romanesc isi ingroapa o noua echipa de traditie si un rival istoric, in timp ce noi toti asistam fara putere la toata aceasta degringolada continua. Cuvintele lui Alexa sunt foarte importante si poate ar trebui sa reprezinte un semnal nu doar pt rapidisti ci pt noi toti. Acea „zona de nepasare superioara pe care se intemeiaza din pacate parca toate esecurile din fotbalul nostru” despre care vorbeste Dan ar trebui sa ne atraga atentia cumva. Va inteleg afectiunea pentru acest baiat, care merita aplauze pt felul in care vb si simte. Va inteleg supararea, frustrarea, durerea. Pana mai ieri, le-am imbratisat si eu. Pe curand Rapid!