Situaţia actuală de la Rapid este una care generează pasiuni şi sentimente intense. Mai multe ca niciodată. O porţie dintr-o astfel de trăire o oferă şi textul de jos. Nişte cuvinte scrise din toată inima de un mare rapidist din Bacău, membru al grupării „Bacăul Vişiniu”. Pentru Rapid, în mod cert sfârşitul nu e aici, însă situaţia ne întristează. Vă invităm să citiţi textul şi să îl daţi mai departe pentru ca fiecare rapidist din lista voastră să îşi poată arunca un ochi şi imprima o bucăţică de suflet pe el…
„…NOI cei care cântam la fiecare meci, „Suntem peste tot acasă…” sau “…niciodată nu sunt trist…” indiferent de scor sau vreme… NOI care ajungeam acasă în zori când stăteam alături de Căpriori… NOI cei care am trăit acel sentiment de la agonie la extaz… NOI cei care am făcut atâtea sacrificii să fim alături de TINE acasă sau în deplasări, indiferent de liga în care jucai… NOI ce cântam de răgușeam timp de 95 minute până nu ne mai auzeam între noi… NOI ce țineam steagul sus, chiar dacă nu ne mai simțeam încheieturile… NOI ce băteam tobele fără oprire în ritmul glasului roților de tren…NOI cei pentru care era totul doar să TE vedem pe teren și era zi de sărbătoare în ziua în care jucai Rapidule… NOI cei care ne-am certat cu prietenii, părinții și frații noștri pentru tine Rapidule… NOI cei care voiam să transmitem urmașilor noștri spiritul rapidist… NOI ce te-am susținut și iubit, necontenit și necondiționat… NOI cei care ți-am fost alături ori de câte ori ai fost nedreptățit de regim și/sau alte interese mafiote… NOI care te-am ridicat când ai căzut și-am fost alături la suferință … NOI care am trăit atât de multe clipe frumoase și fericite alături de TINE și purtăm cu atâta mândrie „culoarea vișinie” … Acum, când abia mai respiri… dar încă mă auzi cum strig…
…SPUNE-MI TU RAPIDULE… EU, CUI RĂMÂN ?!?”
