Rapidişti, fără lacrimi Rapid nu moare!

Pe bune, Rapid n-o să moară vreodată! Ştiţi versul lui Rappa: „Rapidul va pieri când Soarele se va face scrum!”, nu? Atunci, să luăm aminte! Rapid poate falimenta. Societatea, poate fi radiată. Ba chiar se poate ca un an sau mai mulţi să stăm pe tuşă. În cel mai sumbru scenariu cu putinţă. Pentru că n-o să apară 5-6 echipe aşa cum cred unii. Mai degrabă nu apare prea curând vreuna. Dar asta e o altă discuţie. Atenţia noastră trebuie să fie concentrată asupra materialelor lacrimogene. Care sunt emoţionante, nu e vorbă. Dar pe noi nu ne interesează acum să plângem şi să fim lacrimogeni.

Spiritul Rapid nu poate muri!

Dacă te pretinzi rapidist, să crezi că acest club va muri deja te contrazici singur. Rapid este, în primul rând, un SPIRIT! Un spirit care s-a creat de-a lungul deceniilor şi prin suporteri. În bună măsură. Însă nu doar prin ei! Jucătorii, conducătorii – cei adevăraţi, nu ăştia din ultimul timp, antrenorii, chiar adversarii. Tradiţionali sau nu. Marii rivali sau echipe mici care mereu au încercat să se evidenţieze în faţa Rapidului. Toate aceste ingrediente au dospit o entitate spirituală care nu poate să dispară. Actualul Rapid va intra în faliment şi v-am explicat în această dimineaţă şi care sunt motivele.

Noi trebuie să ne concentrăm pe viitor. Iar viitorul nu-l scriem cu lacrimi. Cu durere. De ce durere? Sigur, nu e uşor să vezi cum un uriaş precum Rapid este acum îngenunchiat, legat la mâini şi aruncat într-o temniţă întunecată. Din care nu se ştie când va ieşi… După atâţia ani în care am fost obişnuiţi cu el prezent în lupte la cel mai înalt nivel. Doar că Rapid va ieşi de acolo şi o va face mai puternic. Chiar şi din liga a cincea să înceapă iar, tot va urca. Uşor nu va fi, dar dacă alţii au reuşit, trebuie să o facem şi noi. Să nu ne mai amăgim că putem evita falimentul acum, asta nu se poate.

Napoli, AEK Atena şi Rangers, uriaşii renăscuţi

Au avut grijă Moraru şi aghiotanţii lui de asta. Dar Rapid poate fi comparată cu Napoli, AEK Atena sau cu Rangers. Trei branduri uriaşe care au renăscut după ce falimentul le-a împins spre liga a treia, respectiv a patra. Nu a fost uşor, dar acolo nu s-a plâns. S-au umplut în schimb stadioanele. Napoli nici măcar nu a promovat în primul an. A stat două sezoane în Serie C. Asta nu a împiedicat suporterii să vină câte 50.000 la meciuri. Noi nu avem unde să venim atâţia, dar dacă ne păstrăm iubirea, chiar şi cu un an de pauză din competiţiile oficiale, Rapid nu va dispărea. Ar fi ideal să jucăm încă un an în Liga 1.

Dacă nu, începem iar din 2017, pentru că e greu de crezut că se mai poate face ceva acum. Mai ales cu această societate distrusă de Valerii Moraru. Aşa că hai să o lăsăm mai moale cu textele lacrimogene. Ştim, lacrimile şi drama în România vând tare bine. Uneori ne place să stăm cu berea într-o mână şi cu un bol de floricele în cealaltă şi să vărsăm o lacrimă printre bulele de CO2 care se ridică din spuma albă doar citind astfel de materiale. Mulţi dintre cei care le-au scris se şi pricep bine la cuvinte. Dar Rapid nu are nevoie de dramă. Că dacă ne plângem noi de milă, nu ne va ajuta nimeni.

Întâlniri cu Venus, Progresul şi Sportul

Să fim demni şi să ne amintim prin câte a trecut Rapid de-a lungul istoriei. E adevărat, niciodată nu s-a pus problema să se întâmple ce se întâmplă acum. Pentru că nu ne-a distrus nimeni din interior cum a făcut-o Valerii Moraru. Mai mult din nepricepere, decât din dorinţă. Dar nu contează. Noi nu vrem să mai vedem şerveţele udate artificial de texte disperate care marchează parastasul Rapidului. Ce e aia? S-a făcut Soarele scrum cumva? Până la urmă un restart nici nu ar fi atât de rău. Am putea vedea mai devreme reeditări are unor dueluri cu Venus, Progresul sau Sportul. Cum ar fi?!