Raul Costin a vorbit pentru 1923.ro fără perdea despre vinovaţi şi despre situaţia în care este echipa aici. Nu a iertat pe nimeni, de la suporteri şi până la patronul de carton. Acum vă prezentăm a doua parte a interviului, unul în care Raul Costin vorbeşte despre cariera lui care nu este una deloc de neglijat, având în vedere meciurile tari pe care şi le-a trecut în palmares. Şi la care a renunţat pentru a veni să evolueze pentru Rapid în liga a doua. Nu-i pare rău, ba chiar se bucură că a avut ocazia să joace pe Giuleşti, la clubul despre care spune că l-a apreciat dintotdeauna. Raul Costin nu se intitulează rapidist până la moarte, dar ne explică de ce şi-a dorit să joace pentru Rapid chiar şi la acest nivel.
Raul, cum de ai ales să joci în liga a doua? Nu ţi-a fost greu?
Uite, cu câteva luni înainte să vin la Rapid am jucat cu FC Botoşani în Liga Europa împotriva celor de la Legia Varşovia, o echipă foarte puternică, şi nu ne-am mişcat deloc rău. În turul precedent eliminasem o echipă din Georgia. Deci nivelul meu era unul destul de bun. Nu mai jucasem în liga a doua de şase ani şi jumătate, reacomodarea nu a fost uşoară, dar am făcut asta pentru că am vrut să joc la Rapid. Serios, chiar asta mi-am dorit. Şi să pun umărul la promovare!
De unde această dorinţă să joci pentru Rapid?
Mereu am avut o afinitate pentru Rapid şi îţi explic imediat şi de ce. De la 18 ani am jucat la FC Naţional, acolo unde am fost coleg cu Cristian Săpunaru şi Ovidiu Herea, înainte ca ei să plece la Rapid. Mi-au insuflat nişte sentimente pentru acest club. Apoi, după ce am ajuns la Vaslui în 2009, în toate începuturile de sezon cât am stat acolo jucam în primele etape cu Rapid. Şi nu prea am bătut… Cred că nu am învins decât o dată Rapid atât timp cât am fost eu la Vaslui.
Raul Costin: „A dat Dan Alexa gol şi s-a terminat!”
Ai ceva amintiri legate de Rapid…
Da! Mai mult, cel mai reuşit meci al carierei mele şi cel mai important gol au venit tot cu Rapid. Era decembrie 2010, al doilea meu sezon la Vaslui, şi am marcat un eurogol. Am jucat acasă, am făcut 1-1, dar şi de pe Giuleşti am atâtea amintiri. Doar că acolo am pierdut mai mereu… Inclusiv şansa de a juca o finală de Cupă a României…
Când actualul tău antrenor, Dan Alexa, a marcat un gol cheie, corect?
Da, da! A fost un meci de povestit nepoţilor… Aveam 2-1 pe Giuleşti, dar a dat Dan Alexa gol şi totul s-a terminat. Apoi a marcat Mihai Roman golul victoriei şi gata, după 0-1 acasă, a venit şi acel 2-3 care ne-a împiedicat să jucăm finala cu Dinamo. Dar la ce atmosferă era pe Giuleşti, era greu să realizăm mai mult. Ce se întâmplă pe acest stadion e unic!
Raul Costin: „Suporterii Rapidului sunt minunaţi!”
Ai criticat suporterii legat de lipsa de reacţie vizavi de faliment. Să înţelegem totuşi că ai o părere generală bună, corect?
Absolut! Nici nu încape îndoială! Păi este unul dintre motivele principale pentru care am vrut să joc la Rapid. Suporterii din Giuleşti sunt unici. Pe mine nu m-a deranjat decât că acei suporteri care au venit peste noi nu au luat atitudine şi când s-a dat falimentul. Atât. În rest, suporterii Rapidului nu mai au nevoie de prezentare. Sunt minunaţi, toată lumea ştie asta. Nu mai are rost să folosesc eu epitete la adresa lor.
Raul Costin: „Raul Meireles şi Bryan Ruiz sunt cei mai buni!”
Revenind la Vaslui. Ai jucat patru ani acolo, într-o echipă foarte puternică, dar nu ai reuşit să câştigi vreun trofeu. Ce v-a lipsit?
În patru ani, cât am jucat eu la Vaslui, am terminat de două ori vicecampioni, o dată pe 3 şi o dată pe 5. Am pierdut şi o finală de Cupă la 11 metri. Puteam lua ceva trofee, fiindcă eram o echipă foarte puternică. Mai are rost să pomenim despre jucători ca Wesley, Sănmărtean, Adailton, Temwanjera, Burdujan, Marius Niculae sau Dani Coman. Am jucat de două ori în preliminariile Ligii Campionilor cu Twente şi Fenerbahce. Am eliminat echipe tari în Liga Europa precum Omonia sau Sparta Praga. Am învins AEK Atena şi Sporting Lisabona, iar pe Lazio, Inter şi Fenrbahce le-am chinuit tare. Rezultatele nu le-au lipsit, doar trofeele n-au vrut să vină. Deşi am fi meritat!
În mod cert perioada de la Vaslui e cea mai bună din cariera ta.
Normal, acolo am jucat 101 meciuri în Liga 1. 12 în Cupele Europene şi 11 în Cupa României. În total, 124 de meciuri oficiale. Adică media este de 31 de meciuri pe sezon. Dacă ne amintim numele pe care le-am enumerat mai sus, consider că e o performanţă. Am reuşit să mă impun la una dintre cele mai bune echipe pe care le-a avut fotbalul românesc în ultimii ani şi mă mândresc cu asta.
Care sunt cei mai dificili adversari pe care i-ai întâlnit?
Ca echipă, Twente mi-a lăsat cea mai bună impresie. Ne-au pasat de ne-au înnebunit! Foarte solidă mi s-a părut echipa olandeză. Apoi, individual Raul Meireles de la Fenerbahce şi Bryan Ruiz de la Twente mi s-au părut cei mai tari adversari împotriva cărora am jucat. Mai e şi Sneijder aici, când era la Inter, dar n-am fost eu pe teren, aşa că nu pot să-l exemplific ca pe cei de mai sus. Dar Meireles şi Ruiz sunt foarte tari!
Raul Costin: „Toţi ne gândeam doar la promovare”
Cum ai ajuns la acea mare echipă pe care o avea FC Vaslui?
Păi să încep cu începutul. Deşi multă lume are senzaţia că sunt din Bucureşti, nu e aşa. Sunt din Moldova Nouă. E adevărat, la 14 ani am plecat de acasă şi am mers la academia Sporting Piteşti. Acolo am luat mai bine contact cu fotbalul profesionist. Iar la 18 ani m-am dus la FC Naţional. Acolo mi-am terminat junioratul şi, după ce am fost împrumutat puţin pe la Sibiu, am debutat şi la Progresul, în prima ligă. Bun, bancarii erau în picaj, dar experienţa m-a ajutat. După doi ani la FC Naţional am plecat tot în liga a doua la Mioveni. Am dat 12 goluri într-un sezon acolo, din postura de mijlocaş, şi aşa am ajuns la Vaslui.
După şase ani şi jumătate din nou în liga a doua, pentru Rapid nu ai dat decât un gol. Dar ce gol important! Cel de 1-0 cu Farul, o victorie foarte grea. Ce a însemnat pentru tine?
Acel gol nu-i pot găsi neapărat o semnificaţie aparte decât aceea că a adus o victorie care a fost foarte importantă în drumul nostru spre promovare. Pentru că, îţi spun sincer, toţi ne gândeam doar la promovare. Nu ne interesa cine dă gol, ci să terminăm pe primul loc şi să ducem Rapid în Liga 1. Uite, de exemplu, Popică a dat 16 goluri. Dacă mai dădea două, intra în istoria Rapidului, corect? În sensul că de multe decenii n-a mai dat cineva atâtea goluri pentru Rapid… Chiar dacă vorbim de liga a doua aici. În fine, ideea e că nici pe el nu-l interesa asta. El, ca şi noi, voia doar să vadă Rapid în Liga 1. A fost cel mai important obiectiv. Şi, din fericire, l-am obţinut!
Cum a fost experienţa de la Rapid?
Am ajuns la un club uriaş, aflat într-o perioadă grea. Dar noi, am creat o adevărată familie. A fost o experienţă minunată! Chiar dacă toate condiţiile ne-au fost potrivnice. Am rămas fără curent la ProRapid, cu câteva zile înainte şi fără mâncare. Am făcut noi un grătar, a fost ceva nou pentru mine. Dar a fost o bucurie, un mod de a ne apropia şi mai mult. Rapid este un capitol foarte frumos în viaţa mea şi aşa va rămâne mereu.
