Născut la Botoşani în 1993, Florin Andone a plecat de mic din mocirla fotbalului românesc şi a început să joace la nivel profesionist în Spania pe când avea 12 ani. Adică din 2005! Sunt 11 ani calendaristici de când începea la picii modestei Vinaros. Andone are acum 13 goluri pentru Cordoba, este pe locul trei în topul golgheterilor ligii a doua spaniole şi pe locul 4 cu echipa sa, având reale şanse de revenire în Primera acolo unde a jucat anul trecut.
Golurile sale au adus 13 puncte din zestrea de 47 pe care echipa a strâns-o până acum. Cu toate acestea, Florin nu a uitat limba română. Nu are nici accent spaniol şi, normal, joacă în naţionala României. Înaintea superamicalului cu Spania, Florin Andone a avut o replică demnă de un tip care va avea o carieră la cel mai înalt nivel: „Pe mine nu mă interesează să fac schimb de tricouri cu cineva, ci să bat Spania!” Replică pornită, probabil, de la întrebarea vreunui „jurnalist” / „jurnaliste” legate de intenţia de a face schimb de tricouri cu cineva…
Dincolo de simpatia declarată pe care o are pentru Rapid şi care, automat, ne face să-l promovăm de câte ori avem ocazia, Florin Andone a dat dovadă şi că are un caracter cum rar se găseşte în fotbalul românesc. Asta pentru că el a fost crescut cu mentalitatea spaniolă. Nu prea merităm noi un asemenea fotbalist, aşa că să ne bucurăm de şansa de a-l avea la dispoziţie. România nu i-a oferit nimic, aşa că nu avea de ce să fie obligat să joace pentru naţionala noastră.
Sigur, e greu de crezut că ar fi avut şanse pentru naţionala Spaniei, dar… cine ştie? Nu a prins prea multe selecţii, dar deja se poate lăuda că a marcat în poarta Italiei, dar că a făcut şi faza din care România a egalat Finlanda în ultimul minut şi care, practic, ne-a calificat la EURO. Poate va marca şi împotriva Spaniei, ţara care l-a făcut fotbalist şi noi sperăm să strălucească şi la Campionatul European. Deocamdată însă să îi luăm toţi exemplul. Să luptăm pentru victorii, să nu fim colecţionari de suveniruri.
