Giussy Baratky, idol al Giuleştiului interbelic şi poate cel mai cunoscut fotbalist român al vremii, e îngropat la cimitirul bucureştean Reînvierea. Fără cruce, însă. Gazeta a descoperit locul exact, parcela pe care astăzi există cripta unei familii numite Nistor.
Pe strada Reînvierii ne dăm testul de claustrofobie. Zidul cimitirului pe stânga, peretele vertical şi înalt al unor depozite, pe dreapta. Dacă plusăm cu zloata în care ne târâim ghetele, şterse cu grijă înainte de a ieşi din casă, şi vremea grea, de-a dreptul apăsătoare, ne batem cu Baudelaire la atmosferă. Nu putem scăpa decât pe poarta cimitirului. Facem stânga pe intrarea clasică, grandioasă degeaba. Cimitirul Reînvierii e strâns între blocurile Colentinei. „Colea-n-tină”, „acolo, în pământ”, traducerea denumirii cartierului, e actuală aici. În rest, beton. Întrebăm unde e administraţia. La intrare, pe stânga. Din buzunar scoatem o foaie pe care scrie „Giussy Baratky. În spate de tot”. Nu e de ajuns.
Catastiful vechi şi Gyula
O doamnă vorbeşte la telefon. „Da, dragă, mai pune făină în aluat, să nu cadă! Parcă n-ai mai făcut prăjituri”. Stă într-o cameră unu pe unu, un ghişeu ciudat. Ne îndeamnă să-l aşteptăm pe administrator. Nu suntem primii care-l caută pe Baratky. Înaintea noastră, un mare fan rapidist, Viorel Florea, şi-a rupt prima zi din concediu, în toamna lui 2015, pentru a-i căuta locul de veci idolului blond. Mesajul din 28 octombrie e încă în telefon. „Salut! Azi, între orele 14-17, am fost la cimitirul Reînvierea din Colentina să caut mormântul lui Giussy Baratky. Am întrebat la administraţie unde se află, că e destul de mare cimitirul. Au scos dintr-un dulap un catalog foarte vechi, unde era trecut numele Gyula Baratchi”.
Parcela T52
Numele maghiar al lui Baratky. Puf de plop în stomac pentru cine a citit „Glasul roţilor de tren”. Varianta veche îl are şi pe copertă, şef de locomotivă, pe Iuliu. Sau Giussy. Sau Gyula. „Am căutat fiecare mormânt din parcela respectivă, dar mi-a fost imposibil să-l găsesc. Majoritatea mormintelor vechi sunt neîngrijite, pline de bălării. Crucile sunt rupte, scrisul de pe ele este şters. Mă oftic de nu mai pot că nu l-am găsit”. Verificăm. În spatele cimitirului, în spate de tot, e parcela T52. De departe, cea mai neîngrijită. Căutăm ca-n finalul „The Good, The Bad and The Ugly”, când Tuco aleargă între cruci pe „Ecstasy of Gold”. Noi o facem fără coloană sonoră, cu foșnet de iarbă înmuiată în zăpadă. Familia Moroiu. Loghin. Bordei. Cruci mai noi, vechi, o combinaţie de alb şi firicele ruginite de ploi. Nu găsim nimic în parcelă. Doar o cruce ruginită, fără scris, cu o plăcuţă ataşată. Ceva între conturul stemei Rapidului, vişiniu fad, şi o inimă roasă. Plus alte două morminte fără nume.
Familia Nistor
Încercăm la Nastasia Voicu, fosta administratoare a cimitirului, ieşită la pensie. „Ah, Baratky! Gata, îmi aduc aminte. E sigur acolo. Căutaţi-l. L-au mai căutat şi alţii, deci nu e în altă parte, îmi aduc aminte!” Adrian Sorin Georgescu, actualul şef de serviciu, vine cu lămurirea mult aşteptată. „Da, e îngropat aici. Dar asta s-a întîmplat cu multă vreme în urmă, aşa că sînt vreo trei-patru generaţii puse peste”. Talpa bocancului se opreşte într-o grămăjoară de zăpadă. „Sunteţi acolo? Căutaţi familia Nistor!” Timp de o oră, locul de veci al familiei Nistor e un mister. Nimic. Un alt telefon către Georgescu e lămuritor. „Duceţi-vă pe aleea principală, o să fie numele X. Apoi, o cruce de fier. Încă una. Apoi una fără nume. Lângă ea…”. „Familia Gheorghe”. „Nu, e Nistor”. Deasupra numelui Gheorghe e o coroniţă de Crăciun. O ridicăm. „Familia Nistor”. „Aţi găsit? Ei, l-aţi găsit pe Baratky Gyula. Acolo este”.
Poezie în programul de meci
Situația e bizară. Un nume regăsit în coregrafiile Rapidului, în cântece, în amintiri, cărți, nu apare pe crucea mormântului său. Acum nici o lună, pe pagina de Facebook, Lucian Ionescu, cunoscut ca mare rapidist şi fost ofiţer de presă al giuleştenilor, a postat o poezie închinată vedetei din Grant.
„Mai ştii de neuitatul
Giussy Baratki?
Veşnica lui frondă:
Distrugătorul de iluzii,
Al vechilor portari! Stea Blondă!
Trimis după ţigări c-o fentă,
Portaru-şi lua, pe brânci, poteca,
Iar şutul cu aprigă detentă,
Muşca din colţ, o foglia secca!
Păianjenul din vinclul bării,
Sătul a-şi tot cârpi mătasa,
Etern sub semnul întrebării,
Se demola mutându-şi casa!
Ori plasa şi-o urzea doar dacă;
Ştia că Baratki nu joacă!”
O mierlă ciuguleşte ceva în primul copac. Pot fi şi muguri, nu mai înţelegi nimic din vremea asta. Săptămâna asta o să fie şi 15 grade.
Păcat de tine, Giussy!
Vorbeam de cărţi. Cu aleea în faţă şi în spate, în drumul spre tramvaiul 21 care leagă Centrul de Colentina, răsfoim o carte cu titlul inspirat. „Păcat de tine, Giussy”. E publicată de George Mihalache, o arhivă a fotbalului românesc din anii ’30, decedat în 2009. Pe copertă, o poză cu autograf. E cea răspândită acum pe Google. Pe-atunci cartea de vizită a vârfului orădean. „Păcat” din pagină în pagină. Băiatul măcelarului, vândut în Ungaria pe 2.500 de pengo, cam 75.000 de lei în 1930. N-a ieşit niciodată campion. A fost de 7 ori pe locul doi. Apoi, legenda spune că a ratat un transfer la Olympique Lillois, strămoaşa actualei OSC Lille. Rapidul nu l-a dat. Toate poveştile sunt picurate cu o gură de Riesling. S-a stins singur, într-un salon gol de spital, la nici 52 de ani. Avea ciroză. „Sora de serviciu l-a găsit prăbuşit lângă fereastră. N-a mai reuşit să o deschidă”. A venit tramvaiul 21. Păcat.
Voia să deschidă berile puse pe bară 🙂
O poveste incredibilă spusă de Viorel Kraus senior pentru 1923.ro. „Barele porţilor erau drepte înainte, iar Giussy punea o sticlă cu bere pe bară şi provoca mai mulţi colegi să o dea jos. Cum aşa ceva nu-i provoca prea mari probleme, omul s-a gîndit la ceva şi mai greu. Nu mai era suficient să dai sticla jos de pe bară, ci să-i scoţi şi capacul! Cu mingea! Nu cred că a reuşit el asta vreodată, că e imposibil, dar ca idee! Trebuie să loveşti mingea perfect ca să te gîndeşti la asemenea provocări!”.
CV Giussy (Iuliu) Baratky
Născut: 14 mai 1910, Oradea
Decedat: 14 aprilie 1962, București
Post: atacant
Înălțime: 1.78m
A jucat la: Stăruința Oradea (juniori), Stăruința Oradea (1927-’28), CA Oradea (1928-’30), Hungaria (1930-’33), Crișana Oradea (1933-’36), Rapid (1936-’44, 1945), Carmen (1944), Libertatea Oradea (1945-’47), RATA Tg. Mureș (1947-’48)
A antrenat: Rapid (1941-’45), Libertatea Oradea (1945-’47), RATA Tg. Mureș (1947-’48), România (1948), Dinamo (1952-’53, 1957-’59), Progresul Oradea (1953-’54), Dinamo – juniori (1959-’62)
A evoluat atît pentru „naționala” Ungariei, cît și pentru a României
Sursa: Gazeta Sporturilor
