În trecut, am dat exemplu River Plate pentru situaţia actuală a Rapidului. Un club uriaş care a ajuns în cea mai neagră perioadă a existenţei acum câţiva ani, retrogradând prima dată în istorie, dar care apoi şi-a croit iar drum spre culmile succesului. Cu răbdare, pas cu pas, şi a ajuns să cucerească din nou cel mai râvnit trofeu din America de Sud: Copa Libertadores. În fotbal totul se poate, mai ales atunci când îţi doreşti. O lecţie pe care rapidiştii trebuie să o reţină mereu. Mai ales că acum vom analiza puţin un alt caz uimitor din fotbalul mondial.

Ceea ce poate fi cea mai mare surpriză din ultimii ani. De fapt, una dintre cele mai mari din istorie. Premier League este un campionat cu o forţă aparte, în care nu a reuşit nimeni să câştige vreun titlu în afara uriaşilor cu bugete nelimitate precum Manchester United, Manchester City, Chelsea şi Arsenal. În 20 de ani nimeni nu a spart acest monopol! Doar patru echipe şi-au împărţit TOT! Ba mai mult, din 1992, de când această competiţie a preluat numele actual, doar Blackburn Rovers, o dată, în 1994-1995, a spart monopolul celor patru!

Acum situaţia se schimbă radical, pentru că pe primul loc se află Leicester City. O echipă fără pedigree şi fără nume mari în componenţă. „Vulpile” nu au cucerit vreun titlu până acum, dar au şansa uriaşă să o facă tocmai în epoca în care banii controlează totul! Şi pentru a încerca să căutăm nişte explicaţii logice, vom analiza puţin valoarea celor mai utilizaţi jucători pe care s-a bazat Claudio Ranieri în acest sezon. Jucători de care, aproape sigur, mulţi dintre voi nu aţi auzit decât foarte rar, cu toate că majoritatea sunt bine trecuţi de 25 de ani.

Jamie Vardy (29 de ani) – golgheterul echipei este cel mai interesant caz, având în vedere că el, până la 25 de ani a jucat în ligile inferioare din Anglia, fiind fotbalist amator. Acum este golgheter în Premier League şi om de bază în naţionala Angliei. Alte detalii nu mai are rost să dăm, pentru că în trecut i-am dedicat un material întreg. Valoarea sa? 12 milioane de euro conform specialiştilor de la transfermarkt.de.

Kasper Schmeichel (29 de ani) – cunoscut pentru mulţi mai mult datorită tatălui său, legendarul Peter Schmeichel, portarul este un produs al lui Manchester City, dar până în vara lui 2014, acesta a jucat doar câteva meciuri în Premier League. În rest pe la echipe obscure precum Darlington, Bury, Falkirk, Cardiff, Coventry sau Notts County. Nici măcar Leeds nu mai poate fi numit acum un club mare, având în vedere mediocritatea în care se zbate de câţiva ani. De aceea şi în naţionala Danemarcei a debutat abia în 2013, la 27 de ani. Dar acum este om de bază la liderul din Premier League, chiar dacă cota sa de piaţă este de 5 milioane de euro.

Wes Morgan (32 de ani) – la fel ca primii doi enumeraţi mai sus, jamaicanul a jucat în toate meciurile din acest sezon de Premier League. Competiţie în care şi-a făcut debutul în… 2014! La 32 de ani. Asta pentru că până atunci nu a jucat decât la Nottingham Forest, schipă legendară, dar care din 2002 a jucat doar în a doua şi a treia ligă. Pentru naţionala Jamaica a debutat tot în 2013, iar cota sa de piaţă actuală este de 2,5 milioane de euro! El fiind, atenţie!, căpitanul lui Leciester!

Robert Huth (31 de ani) – poate cel mai cunoscut fotbalist din lotul lui Ranieri. Fostul internaţional german, cu 19 partide în prima sa reprezentativă, a jucat 25 de partide în Premier League pentru Leicester în acest sezon. Notorietatea sa se datorează, mai mult, faptului că a jucat cinci sezoane pentru Chelsea. Dar asta se întâmpla de mult… Ultimul consemnându-se în 2005 – 2006! Aşadar acum zece ani! Este adevărat, de atunci a jucat mai mult în Premier League, dar la echipe modeste precum Middlesbrough şi Stoke City. Cota sa de piaţă este de 6 milioane de euro.

Christian Fuchs (29 de ani) – cu o experienţă bogată în Bundesliga, unde a jucat pentru Bochum, Mainz şi Schalke, fundaşul austriac a fost folosit în 20 de partide de Ranieri. Fuchs are 72 de partide şi în naţionala Austriei, dar o cotă de piaţă la fel de şubredă precum cele ale colegilor săi, doar 4,5 milioane de euro.

Danny Simpson (29 de ani) – este englez şi produs al lui Manchester United, dar în Premier League a jucat mai mult pentru Newcastle.  A mai trecut în carieră pe la Antwerp, Sunderland, Ipswich, Blackburn şi QPR. Un fotbalist bun, dar care nu a epatat vreodată, o dovadă bună în acest sens fiind faptul că nu a fost selecţionat la prima reprezentativă la nicio grupă de vârstă. Cota sa de piaţă, evident, una mică, doar 3 milioane de euro.

Marc Albrighton (26 de ani) – a jucat în toate cele 26 de meciuri. Puţini au auzit de el până în acest sezon, chiar dacă mijlocaşul a evoluat şase sezoane pentru Aston Villa şi unul pentru Wigan Athletic. Experienţă în Premier League bogată pentru vârsta sa, însă, la fel, nu a fost vreodată un jucător care să impresioneze, cu excepţia sezonului 2010 – 2011, când a şi prins opt partide în echipa U21 a Angliei. Albringhton este cotat la doar 4 milioane de euro.

N’Golo Kante (24 de ani) – jucător francez transferat la începutul acestui sezon de la Caen, echipă modestă din Franţa, acolo unde a jucat două sezoane. Produs al academiei lui Boulogne, Kante a jucat în toate partidele de până acum din acest sezon al Premier League, iar cota sa de piaţă este ceva mai mare, dată fiind şi vârsta, de 10 milioane de euro.

Danny Drinkwater (25 de ani) – cu un nume amuzant, mijlocaşul produs de Manchester United, este unul dintre cei mai vechi oameni din actualul lot al lui Leicester, venind la echipă în 2012. Pentru „diavoli” nu a jucat vreun minut, având în schimb 14 partide pentru Anglia U19. În rest a mai jucat la Huddersfield, Cardiff, Watford şi Barnsley. Un CV care nu poate să îl urce mai sus de 6 milioane de euro ca valoare fotbalistică.

Andy King (27 de ani) – internaţional galez, cu 32 de partide în prima reprezentativă, King a venit la Leicester în 2004, după ce a făcut junioratul la Chelsea şi a jucat pentru „vulpi” inclusiv în liga a treia. Este cel mai vechi dintre oamenii de bază ai lui Leicester din actualul sezon, dar nu este un om decisiv, motiv pentru care nici cota de piaţă pe care o are nu e foarte mare: 3 milioane de euro.

Shinji Okazaki (29 de ani) – japonezul cu 96 de selecţii şi 47 de goluri în naţionala ţării sale a fost adus în vara lui 2015 după ce a jucat patru ani în Bundesliga pentru Stuttgart şi Mainz. Un palmares destul de bogat, dar care nu are prea mare legătură cu fotbalul european, exceptând ultimii patru ani, fapt pentru care cifrele sale se diluează puţin. Totuşi, cu 10 milioane de euro, cota sa de piaţă este una impresionantă.

Riyad Mahrez (25 de ani) – cotat la 20 de milioane de euro, algerianul este perla coroanei şi al doilea golgheter al echipei după Vardy. Cel mai valoros jucător al lui Ranieri, Mahrez a venit acum doi ani la echipă, de la Le Havre, altă echipă modestă din Franţa. Chiar şi aşa, africanul nu a impresionat la început, dar acum traversează cel mai bun sezon al carierei şi este partenerul ideal pentru Jamie Vardy.

Leonardo Ulloa (29 de ani) – atacantul argentinian a jucat în 19 partide, dar în multe doar câteva minute. A dat doar două goluri, dar încă trăieşte din amintirea sezonului trecut în care a fost omul de gol numărul unu al echipei. A fost adus la echipă de la Brighton & Hove Albion în 2014, iar până atunci mai evoluase la echipe modeste precum Arsenal Salandi, Olimpo, Castellon sau Almeria. În prezent este cotat la 8 milioane de euro.

Făcând o radiografie a celor mai importanţi 13 jucători care au evoluat pentru Leicester în acest sezon în care „vulpile” şochează lumea fotbalistică, nu găsim nimic impresionant. Doar poveşti frumoase, care se repetă foarte rar. Sigur, în lot apar şi câteva nume mai cunoscute, la fel ca Huth, cum sunt Inler, Wasilewski sau Schwarzer, dar aportul lor este aproape inexistent. Şi, oricum, tot nu se poate compara vreunul cu super starurile de la Manchester United, Manchester City, Arsenal, Chelsea, Liverpool sau chiar Tottenham. Este imposibil.

Nu degeaba am înşirat mai sus lista cu preţurile fiecăruia. Cei 13 oameni valorează, fotbalistic vorbind, 94 de milioane de euro. Sumă impresionantă pentru Liga 1, nu pentru liderul din Premier League. În fapt, tot lotul lui Leicester City costă 127 de milioane de euro. Vis e pare o sumă mare?! Păi hai să vă facem atunci mai jos un calcul cât se poate de explicit cu cotele de piaţă ale jucătorilor altor echipe din Premier League.

Manchester City – 501,75 milioane de euro

Chelsea Londra – 490 milioane de euro

Arsenal Londra – 431 milioane de euro

Manchester United – 411,25 milioane de euro

FC Liverpool – 367,11 milioane de euro

Tottenham Hotspur – 312,50 milioane de euro

Şi lista poate continua fără probleme, pentru că în acest clasament Leicester City ocupă abia locul 12! Deci, banii nu sunt secretul. Nici vedetele de la echipă, dacă citim scurtele prezentări ale celor de mai sus. Nici măcar un centru de copii şi juniori puternic, care să fi produs ceva, pentru că o medie de vârstă a celor 13 descrişi mai sus este de 28 de ani. Una destul de ridicată, care ar fi putut fi şi mai sus dacă nu o „stricau” Kante şi Mahrez.

În tot cazul, ceea ce se întâmplă cu Leicester nu pare altceva decât un miracol. Dar acest miracol se poate traduce foarte uşor prin muncă, răbdare şi organizare. Ştiu, sună a clişeu obosit, dar altă explicaţie nu există. Iar totul este aşezat aşa cum trebuie de un adevărat strateg, antrenorul italian Claudio Ranieri, nume destul de bine cunoscut în lumea fotbalului. Deşi rezultatele nu au fost pe măsura notorietăţii avute. De fapt, singurele trofee cu adevărat valoroase sunt Sueprcupa Europei, în 2004, cu Valencia, Cupa Spaniei, cu aceeaşi echipă în 1999 şi Cupa Italiei cu Fiorentina în 1996.

Asta chiar dacă a condus şi alte echipe importante precum Napoli, Atletico Madrid, Chelsea, Juventus, Roma, Inter, Parma sau Monaco. Şi chiar dacă în 2014 eşua lamentabil pe banca Greciei, unde pierdea inclusiv cu… Insulele Feroe. Ranieri nu a fost niciodată un antrenor care să se umple de trofee, dar iată că a ajuns în momentul potrivit pe banca unei echipe cu care poate scrie o uriaşă pagină de istorie a fotbalului. Chiar dacă nu va lua titlul, faptul că Leicester a ajuns să se lupte de la egal la egal cu alte echipe, cu nişte coloşi înseamnă enorm.

Iar dacă ia titlul… Cuvintele sunt de prisos. Bun şi ce legătură are asta cu Rapid? Păi are, pentru că e încă o dovadă că în fotbal orice se poate întâmpla, iar noi nu trebuie să abandonăm niciodată speranţa că Rapid ne va face iar să plângem de bucurie. Trebuie să avem răbdare şi să lăsăm pesimismul la o parte, pentru că lucruri frumoase ne aşteaptă în mod cert. Până atunci să ne pregătim aşa cum se cuvine de prima etapă, cea de la Clinceni.