Știi că ai o lumină timidă în ochi atunci când zâmbești? Și că pe obraji se formează două riduri subtile, dar vesele care-ți înseninează privirea? Că privirea ta e atât de pătrunzătoare încât ar înmuia o stâncă?Știi că atunci când suntem în mașină și îți spun că mi-e teamă, o fac doar pentru că ador să-mi strângi mâna într-a ta? Și nu trebuie să te întreb unde mergem pentru că, indiferent care ar fi destinația, pornind împreună, știu că avem drum cu prioritate spre… fericire!

Știi că în ochii tăi frumoși îmi văd fericirea? Că atunci când ești în preajmă simt că am tot? Știi oare că sunt îndrăgostită de tine până peste cap, fără să-mi pese de orice altceva? Și că am să te ridic de fiecare dată când vei fi jos sau, dacă nu pot face asta, mă așez lângă tine, te gâdil sau îți fredonez ceva, orice pentru că asta te-ar face să râzi, nu?

Știi că dacă mă supăr uneori din nimicuri o fac pentru că abia aștept să mă îmbrățișezi,să-mi ștergi lacrimile cu un zâmbet și să mă asiguri dintr-un simplu gest că totul va fii bine? Știi că eșecurile tale sunt și ale mele? La fel cum și reușitele îmi fac sufletul să salte de fericire, mă fac mândră și fericită? Nu ai știut toate astea, dragule? Nici că atunci când inima ți-e bucuroasă, strălucești? Strălucește, pentru că totul e întuneric aici şi cineva are nevoie de tine. Atât de mult!

Sursa: elizabarbus.wordpress.com