Deodată, toată suflarea mioritică a devenit entuziasmată de Fcsp-ul sau sb-ul sau cum s-o mai numi, că naiba ştie, unui individ care a eşuat lamentabil în puternicile campionate ale Arabiei Saudite şi Bulgariei. După câteva autopropuneri nereuşite prin Bundesliga, a ajuns în ţările mai sus menţionate şi s-a umplut de glorie. O glorie diferită de cea care o trăieşte în România şi o (re)clădeşte pe un schelet care atunci când s-a separat de corpul mamă şi a plecat în căutarea unei vieţi mai bune, fiecare în parte, prin campionate străine, a stârnit hohote de râs din tribune. Sau chiar ignoranţă totală, pentru că dacă le punem minutele jucate cap la cap ale celor mai mulţi dintre ei s-ar putea să iasă de juma’ de campionat în care a evoluat Săpunaru.
Ştiu, omul care a atras atenţia că deja se ştie noua campioană joacă la Pandurii. O echipă oarecare, nu vreo forţă din Arabia Saudită, Qatar, Turcia, Portugalia sau Israel. Desigu nici nu lustruieşte bănci de rezerve în Serie A sau Premier League. Dar dă goluri! Joacă fotbal! Joacă şi ei, dar oare cum? Emulaţia unei echipe care joacă într-un campionat unde foarte mulţi jucători sunt impresariaţi de o anumită persoană este cel puţin discutabilă. Şi mai discutabilă poate fi implicarea unui renumit preparator fizic şcolit şi cercetat, se pare, în ţara natală pentru mijloacele folosite. Acele punguţe sfidătoare băute pe teren şi magicile TRX-uri, care te tonifică mai ceva decât un salt cu parapanta, vor fi iar pe buzele tuturor.
Desigur, puţini vorbesc despre cei aproximativ 800.o00 de euro pe care, se pare, clubul i-a cheltuit în vara lui 2012 pentru medicamentaţie şi suplimente. Sigur, de banii ăştia s-au cumpărat doar apă plată, Gatorade, vitamine şi minerale, TRX-uri, punguţe cu lichid galben şi ceva gheaţă pentru recuperare. Sau despre controalele antidoping surpriză apărute în cantonamentele lor şi înainte, dar şi acum. Normal, rezultatele rămân decrete că, deh, aşa e profi. Doar Gigi Mulţescu a aruncat nişte vorbe în sensul ăsta. Chiar la o conferinţă de presă, dar mulţi ignoră. Ignoră un om care lucrează la rândul său cu un preparator fizic de primă mână.
Staţi liniştiţi, că noi nu ignorăm cum, acum trei ani, la un meci pe Naţional Arena pe care l-am pierdut cu 1-0 la două minute după ce timpul expirase, fotbaliştii lor reuşeau alunecări şi imediat sprinturi în minutul 90. Precum un mare fotbalist care acum joacă într-un celebru campionat de la capătul lumii după ce, chipurile, Jose Mourinho îl remarcase şi îl voia pe la Real Madrid. Cred că nici Messi n-ar fi capabil de aşa ceva! Dar, normal, Messi nu foloseşte punguţe şi TRX-uri ca cele care au creat isterie în România. Şi vor mai crea mult timp. Fugim de adevăr şi ne ascundem în faţa aparenţelor. Continuăm să ridicăm statui din rahat, care se prăbuşesc subit, iar totul cade, fireşte, în spatele altuia. Continuăm să ne minţim şi să insistăm în promovarea unui obiect care nici măcar nu-şi mai cunoaşte identitatea. Dar porcul e îngrăşat în clasament. Ce-i trebuie nume, casă sau un istoric? Important e cine îl bagă în faţă.
