Nu a păţit nimic, dar a decis să se lase de fotbal cu un an înainte să termine junioratul. Născut în 1996, Eugen Cherciu a fost liderul generaţiei în care s-au remarcat Iulian Manea, Daniel Burcea, Constantin Berechet sau George Săveanu. Primii doi de altfel evoluează pentru prima echipă, iar ultimul, poreclit „Gore” este jucătorul Dunării Călăraşi. Chiar dacă ar fi putut fi deasupra tuturor, Cherciu a luat o decizie radicală în vara lui 2014.
Un talent uriaş şi provenit şi dintr-o familie cu posibilităţi financiare, părea că nimic nu-i poate sta în cale acestui puşti. Dar mizeria generalizată din fotbalul românesc l-a determinat să spună stop. Poate că el ar fi putut ajuge fără probleme în top, având în vedere cele două atuuri prezentate mai sus. Dar ce folos dacă acolo unde ajunge criteriile după care se prezintă cei mai mulţi ţin prea puţin de calitate? Eugen Cherciu nu a oferit vreun motiv, a renunţat pur şi simplu.
Îmi aduc perfectă aminte de ultimul său meci în tricoul Rapidului. A jucat în echipa de 1995, acum un an şi jumătate, la Berceni, când Rapid a pierdut cu 2-1. Dar viziunea sa în joc era una uluitoare şi a oferit trei assisturi perfecte pentru coechipierii săi din atac. I-a lăsat singuri, dar ei au ratat prea uşor. Cherciu s-a enervat de fiecare dată. Mijlocaş de creaţie, cu un control excelent al mingii şi cu personalitate puternică de lider, Cherciu era o fire mai impulsivă. Poate ingrediente indispensabile unui jucător de clasă.
A şi văzut roşu în acel meci şi nu a mai evoluat în ultimul sfert de oră. Toată lumea se aştepta la un ultim an de vis al său la juniori şi la saltul spre prima echipă. Dar n-a fost să fie. Decizia a fost alta. Poate nici măcar nu am fi scris acest material vreodată, dacă nu ar fi existat foştii săi coechipieri care l-au lăudat încontinuu. „Era de departe cel mai bun al generaţiei 1996! Cu el pe teren, câştigam lejer campionatul. Avea o viziune a jocului nemaiîntâlnită la vârsta lui. Se coordona foarte bine cu mingea, ştia să-şi facă paşii, să plece, să se poziţioneze. Îl aştepta un viitor frumos. Plus că era şi un adevărat lider pe teren!”, sunt mărturiile celor alături de care Cherciu a jucat, culese de 1923.ro.
Povestea unui rapidist care poate ar fi avut ocazia să mângâie cu mingea iarba Giuleştiului, dacă nu i-ar fi fost luată pofta de fotbal de sistemul murdar din România. Dar cine ştie, poate că nu e prea târziu, iar Eugen Cherciu se va răzgândi şi va reveni la sentimente mai bune faţă de fotbal şi, mai ales, faţă de Rapid. Până la urmă nu are decât 19 ani…
