EXCLUSIV / Interviu cu Iulian Popa

Golgheterul Rapidului, Iulian Popa, a stat de vorbă cu 1923.ro şi a oferit un interviu amplu despre cariera lui, dar şi despre felul în care trăieşte experienţa de la Rapid. Ne-a povestit inclusiv cum Julie, fetiţa sa de 2 ani şi 7 luni, a învăţat imnul Rapidului şi cum a apărut acel filmuleţ care a făcut furori printre rapidişti. Iulian Popa este un fotbalist cu mult peste nivelul ligii a doua. Are 97 de meciuri în primul eşalon şi îşi doreşte tare mult ca partida cu numărul 100 să-l prindă în tricoul Rapidului.

Iulian, când te-ai apucat de fotbal? 

Te asteptam in FAN SHOP 1923 cu preturi accesibile si produse EXTRAORDINARE. In plus, LIVRAM RAPID! APASA AICI

Joc de când mă ştiu! De pe la şase ani băteam mingea prin curtea şcolii, pe unde apucam, iar de la 8 ani fusesem deja selecţionat în echipa şcolii. A urmat junioratul, cu tot tacâmul, iar apoi, la 20 de ani, pasul spre FC Braşov, echipă pentru care am jucat 8 meciuri atunci în Liga 1. Cam asta este pe scurt povestea începutului meu în fotbal.

În ultimii ani ai jucat doar în Liga 1. Nu a fost ciudat să vii acum în eşalonul secund?

Nu, deloc! Este totuşi vorba de Rapid, n-aveam cum să refuz. Nu mă gândeam vreodată că o să ajung să joc la Rapid şi îţi dai seama că nu am stat pe gânduri absolut deloc. Mi-a plăcut proiectul de aici şi cel mai mult m-a motivat că voi putea juca pentru Rapid în Liga 1. Ar fi o realizare uriaşă în cariera mea. E adevărat, am avut două oferte de la echipe bune din Liga 1 în vara asta, care nu s-au concretizat, dar nu-mi pare rău deloc că am ajuns aici. Este o onoare pentru mine şi, cred, o decizie excelentă.

Cum ai ajuns la Rapid?

Ovidiu Burcă m-a sunat. Lucrasem cu el şi cu domnul Florin Marin la Oţelul, aşa că ne cunoşteam bine. El m-a întrebat dacă vreau să vin, iar eu am răspuns imediat afirmativ. Aveam şansa să joc la Rapid şi să lucrez şi cu oameni alături de care am colaborat foarte bine. Nu-mi doream nimic mai mult!

Până în această vară ai mai negociat vreodată cu Rapid?

Da, acum un an şi ceva. După ce Rapid promovase, am discutat cu nea Nae Manea, Dumnezeu să-l ierte!, despre o posibilă colaborare. Din păcate, nu s-a concretizat nimic atunci, am mers până la urmă la Oţelul, dar este bine că am ajuns la Rapid, până la urmă, şi că pot să mă bucur de publicul minunat din Giuleşti.

i popa

Aveai vreo afinitate pentru Rapid înainte să semnezi?

Aş fi ipocrit să spun că sunt rapidist de mic sau aşa ceva! Suporterii m-au impresionat întotdeauna, dar eu nu sunt genul… microbist. Adică dau totul pe teren, sunt un profesionist sută la sută, am o viaţă sportivă ca la carte, dar nu mă prea uit la fotbal. Mă rezum mai mult la cel pe care-l joc eu şi atât. Nu am avut vreodată afinitate aparte pentru o echipă.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta pe Giuleşti, până să semnezi cu Rapid?

Îmi aduc aminte perfect un meci pe care l-am jucat în toamna lui 2012, cu FC Braşov. La Rapid era antrenor Ovidiu Sabău, iar noi am câştigat cu 2-1 prin golurile, culmea, a doi rapidişti, Mugurel Buga şi Cristi Ionescu. La cel al lui Buga am contribuit decisiv, motiv pentru care am fost foarte mândru că am câştigat pe Giuleşti, iar eu am avut un aport decisiv.

Acum patru ani erai într-o formă foarte bună la Voinţa Sibiu. S-a vorbit că te vor multe echipe…

Aşa a fost! În pauza de iarnă dintre 2011 şi 2012, am avut ofertă de la Dinamo, dar cei de la club nu au fost de acord ca eu să plec. Apoi, la finalul campionatului FC Vaslui a fost foarte insistentă pentru transferul meu, însă Voinţa nu a fost iar de acord. Mi-a părut tare rău atunci, dar nu am avut ce face…

Eşti veteranul lotului. Te simţi lider în vestiar?

Mă simt respectat de colegi, dar şi eu îi respect. Vârsta mă responsabilizează şi le mai explic celor mai tineri că în fotbal nu e doar lapte şi miere, iar munca e foarte importantă. Le spun că doar aşa pot ajunge sus, le explic cât am tras eu ca să fiu cine sunt. Nu sunt căpitan şi nici nu merit asta, pentru că alţii au dreptul ăsta, în special Niky, dar experienţa profesională mă obligă să fiu un om care să îi înveţe câte ceva.

i popa actiune

Ai jucat în multe meciuri mijlocaş central, chiar dacă normal joci în bandă. Ai putea juca şi fundaş stânga, de exemplu?

În liga a doua, la nevoie, un meci, poate! Dar mai mult nu cred… Sau să joc aşa în prima divizie, n-aş face faţă. Normal eu joc mijlocaş stânga, dar mă simt foarte bine şi în centru, pentru că aşa am jucat la Oţelul şi m-am descurcat bine.

Cel mai mult ai marcat într-un sezon şase goluri. Acum ai cinci! Bănuiesc că vrei să-ţi baţi recordul…

Normal, mi-ar plăcea, dar nu la asta mă gândesc. Dacă jocul meu este bun şi ajut echipa să câştige sunt împăcat şi dacă nu marchez. Nu mi-am propus vreodată să fiu golgheter, însă nici nu m-ar deranja, fireşte.

Are o importanţă aparte pentru tine numărul 7?

Da, pentru că l-am purtat la majoritatea echipelor pe la care am fost. Eu un număr care-mi place şi care mă reprezintă. Doar la Galaţi am avut 20, fiindcă 7 era deja luat şi am ales 20 că e ziua mea de naştere. Când am venit însă la Rapid şi am aflat că şi numărul 7 este luat l-am rugat pe magazioner să mi-l ţină, să nu lase pe altcineva să se atingă de el! (râde)

Ai postat un clip foarte simpatic pe Facebook în care fetiţa ta cântă imnul Rapidului!

Sincer, filmuleţul a fost făcut de soţia mea. Ea mi-a trimis-o pe Julie cântând imnul şi am fost foarte impresionat. Înaintea meciului cu Brăila, parcă, m-a motivat foarte mult. Nu ştiam că a învăţat imnul! În vară, i-am explicat că trebuie să plec de acasă, de la Braşov, ca să joc la o echipă mare din Bucureşti, care are un imn foarte frumos. I l-am pus atunci să-l asculte şi asta a fost tot. Nu credeam că l-a învăţat, dar a fost o sursă importantă de motivaţie pentru mine.

avramia, popa

Descrie pe scurt suporterii Rapidului!

Sunt impresionanţi! Dau dovadă de un ataşament rar. Când am văzut cu câtă patimă ne-au susţinut şi la Pojorâta, chiar dacă drumul era foarte lung, am fost de-a dreptul impresionat. M-au cucerit de prima dată când am fost pe Giuleşti! În 2012, cu Voinţa Sibiu. Era Răzvan Lucescu antrenor, iar pe teren Ovidiu Burcă şi Dan Alexa. Rapid a câştigat 3-0, fără drept de apel, asta şi pentru că noi am intrat timoraţi de atmosfera din tribune. I-am simţit pe suporteri foarte aproape de echipă, exercitau o presiune uriaşă! De atunci mi-am dat seama că sunt deosebiţi, că se implică la echipă, că trăiesc pentru Rapid.

La Bacău aţi jucat la doar câteva ore după tragedia din Colectiv. Cum ai simţit acea nenorocire?

Când am deschis televizorul în dimineaţa meciului am fost şocat. Nu-mi venea să cred ce văd, mintea mea nu mai era la fotbal, la meciul pe care-l aveam de jucat. A fost oribil, nu pot descrie în cuvinte… O nenorocire pentru care cuvintele nu sunt suficiente. N-am rezistat prea mult aşa, am mutat pe muzică, să ascult şi să mă relaxez puţin.

Cum ţi se par terenurile din liga a doua?

Unele sunt foarte proaste! Riscăm accidentări, asta e cea mai mare problemă… În prima ligă sunt, cât de cât, bune, dar când mergi să joci cu echipe gen Pojorâta, simţi că te întorci în urmă cu 30 de ani. Nu se poate chiar aşa… Sigur, nu e o scuză terenul că am pierdut acolo, chiar dacă noi suntem o echipă tehnică şi clar ne-a dezavantajat suprafaţa. A fost un accident, dar problemele mari există din punctul ăsta de vedere.

Ai 31 de ani. Ţi-ar plăcea să joci la Rapid până la finalul carierei?

Clar! Ţi-am zis, visul meu este să joc cu Rapid în Liga 1. Mi-ar plăcea tare mult să joc cât mai mult posibil aici. Eu am contract până în vară, dar îmi doresc să joc la Rapid şi la promovare. Nu mă autopropun, dar cred că nu vor fi probleme dacă treaba merge în direcţia în care vrem cu toţii.

popa

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required





Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.