Jucătorii Metalului Reşiţa au refuzat să intre pe teren, pentru a juca un meci, în semn de protest faţă de restanţele uriaşe pe care conducerea le are către ei. Faptul că în fotbalul românesc salariile au devenit din ce în ce mai mici şi nu sunt achitate cu lunile, nu mai e un subiect tabu sau de ocolit. Pentru că s-a transformat într-o realitate tristă, cu protagonişti care sunt nevoiţi să-şi asigure ziua de mâine din buzunarele părinţilor sau ale apropiaţilor.
Nu este normal, motiv pentru care gestul Reşiţei este unul aproape eroic. Din păcate însă, tocmai din acest gest ne dăm seama faţă de nepăsarea acută care divizează fotbalul românesc în două. De la acel episod, mai multe formaţii importante din România au susţinut iniţiativa cu un banner. Altele nu, ba dimpotrivă, s-au delimitat total de disperarea unor fotbalişti care au tot dreptul să muncească în linişte financiară, nu în stres şi sub ameninţări care să le pericliteze cariera.
Jucătorii Rapidului au fost printre primii care s-au solidarizat cu bănăţenii, fiind urmaţi şi de alte grupări importante din România, precum Dinamo, ASA, Ceahlăul, Buzău, Oţelul, Universitatea Cluj sau UTA. Nu însă de fotbaliştii marilor cluburi Viitorul, Fcsb, CFR sau Dunărea Călăraşi, tocmai echipele implicate des în meciuri şi situaţii suspecte sau la limita regulamentului. De ce? Pentru că poate unii dintre ei au banii la zi. Aşa, şi? Solidaritatea nu înseamnă că nu ai banii la zi, ci că arăţi că-ţi pasă de nişte oameni care n-ar trebui să fie disperaţi în 2015.
